„Uite, dânsa a spus că eşti rea!”
Am mers la cineva şi, imediat, femeia a început să ne servească cu ceva. Numaidecât, îl aud pe Cuviosul, spunând către acea femeie despre mine: „Uite, dânsa a spus că eşti rea!”. Apoi s-a întors către mine şi a zis: „Dragă, cum să fie rea, că uite cum ne serveşte!”. Când am auzit, mi s-a tăiat respiraţia. Nu-mi venea să cred ce aud! I-am spus adevărul: „Da, aşa i-am spus Cuviosului, că eşti o femeie rea!”. Cuviosul mi-a vădit păcatul judecării aproapelui, într-un moment în care nu mă aşteptam.
„Oare, dragă, nu cumva tu eşti vinovată?!”
Într-o zi m-am cam certat cu soţul. El a tras de un cablu de era să îmi cadă calculatorul… A ieşit, trântind uşa. Prima dată când l-am sunat pe Cuviosul, după acel incident, el mi-a spus direct, înainte să apuc să îl salut: „Oare, dragă, nu cumva tu eşti vinovată?!”. Atunci nu am mai avut putere, când am auzit şi i-am spus: „Aşa este, Cuvioase! Eu am greşit!”. El mi-a zis: „Apăi, dragă, du-te să îţi ceri iertare! Să nu mai faci din astea!”.
Când am încheiat convorbirea am mers la soţul meu să îmi cer iertare că am greşit atunci când i-am spus pe un ton ironic: „Nu faci nimic!”. Nu trebuia să îi spun asta, după cum zicea Cuviosul: „O tacă îi ca şi o vacă! Mai bine să taci şi să faci voia Domnului. Să nu îl enervezi pe om. Să nu îl superi că, poate, prin cuvânt îl superi!”.
Maria Nemeş,
Satu Mare
