Nu am o cultură teologică, dar din tot ce am citit am fost atrasă de sfinţii nebuni pentru Hristos, pentru lupta lor, pe care nu o poate duce oricine… Când au apărut primele informaţii pe Youtube despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos, am fost foarte uimită de filmuleţul în care i se făcea cruce, la opt zile de la trecerea la Domnul. Am găsit ulterior şi alte filmuleţe şi informaţii, dar nu foarte multe. Mi-a intrat imediat în suflet!
Verişoara mea urma să meargă într-un pelerinaj în Rusia, aşa că am plecat din Bucureşti, la Ploieşti, să stau cu mătuşa mea în locul ei. Într-o duminică, la sfârşitul Sfintei Liturghii, aşteptam să fim miruiţi când, lângă mine, s-a aşezat o doamnă care avea într-o pungă nişte cărţi. Am întrebat-o ce cărţi a cumpărat de la pangar, că nu prea erau. Mi-a spus că nu a cumpărat, că a primit cărţi cu Părintele Gherontie. Am întrebat-o: „Cel care a murit la Bethleem?”. Mi-a răspuns afirmativ şi m-a întrebat dacă l-am cunoscut. I-am spus că doar am citit despre dânsul şi atunci mi le-a oferit mie, că ei mai primiseră un set. Nu le-am cerut eu şi nici nu o cunoşteam pe doamna care mi le-a oferit! Pentru mine a fost o primă minune.
Anul trecut, în martie, am fost la parastasul Părintelui Nil Dorobanţu la Crainici, cu Fundaţia Părintelui Arsenie Boca, iar de acolo, ne-am dus la Tismana, la mormântul Cuviosului. Citisem deja cărţile primite în biserica din Ploieşti. La pangar am primit şi volumul 3, Acatistul şi fotografii cu dânsul, apoi am urcat la mănăstire. După ce am tămâiat şi ne-am rugat, eu am văzut că pe mormânt sunt bomboane, dar nu ştiam pentru ce sunt. Când să ieşim din mănăstire, prietena cu care eram mi-a spus că a primit de la o măicuţă un pumn de bomboane. Mi-a dat şi mie una, iar restul le-a dat unei cerşetoare. Când am ajuns acasă şi am citit volumul 3, am simţit că nu m-a lăsat Cuviosul să plec fără să îmi dăruiască o bomboană!
Am fost impresionată de mărturiile în care oamenii vorbesc cum pun fotografia Cuviosului pe locul care doare. Am fost foarte răcită în octombrie 2021, încât am crezut că mor. Cred că a fost Covid, dar nu m-am testat. Atunci l-am rugat să mă ajute. Aveam febră, îmi era rău, am expectorat sânge… şi i-am pus poza pe piept. În acea noapte, am transpirat foarte mult, iar pe dimineaţa mi-am revenit complet, deşi nu credeam că mai scap cu viaţă.
Anul acesta am fost din nou la Tismana şi am găsit la pangar ultimul exemplar din volumul 4 cu mărturii despre Cuviosul. Am întrebat măicuţele şi mi-au spus că nu mai au altele. Mi-a păstrat Cuviosul ultima carte! Nu am putut să nu mă gândesc cum a apărut Cuviosul în viaţa mea şi să nu îmi pun întrebarea: „Cine are atâta putere, ca să facă atâta milostenie cu atâtea cărţi date gratuit?!”.
După ce am citit şi volumul 4, mi-am zis: „Atâtea minuni a făcut Părintele cu mine, că cred că ar trebui să depun şi eu mărturie!”. Nu mă gândeam cum şi în ce fel. Zilele trecute îi spuneam părintelui conferenţiar Vasile Creţu că am terminat de citit volumul 4 despre Cuviosul şi am aflat că este prieten cu editorii cărţii şi aşa s-a deschis şi calea spre a spune şi altora o mică parte din lucrarea Sfântului în viaţa mea.
Am fotografia lui şi vorbesc cu el ca şi cum ar fi lângă mine. Tot ce am avut am dăruit şi altor persoane, să citească şi să afle despre acest mare făcător de minuni şi grabnic ajutător! Foarte mulţi s-au bucurat şi au plâns şi s-au minunat de cel pe care ni l-a dăruit Dumnezeu ca să îl avem alături de noi în vremurile acestea foarte grele. Îl consider un mare sfânt!
Prof. Cecilia Roşu,
Bucureşti
