După ce Cuviosul a trecut la Domnul, m-am gândit multă vreme că aş vrea să public undeva întâmplări din viaţa mea, petrecute în cei 10-11 ani în preajma acestui sfânt. Mă tot gândeam cum aş putea face acest lucru şi uite că a trecut timpul…
Întâlnirea cu Cuviosul am simţit-o ca un răspuns al lui Dumnezeu la dorinţa mea de a cunoaşte un nebun pentru Hristos. M-am născut într-o familie de martori ai lui Iehova. Bunicii din partea mamei şi ai tatălui, părinţii mei, toţi au fost martori. Când eu aveam patru ani, iar fratele meu şase ani, în urma unei întâmplări, mama ne-a botezat pe amândoi în ascuns, în Biserica Ortodoxă. Am continuat însă să mergem la adunările martorilor lui Iehova, dar şi pe la alte secte, până când am împlinit 12 ani.
Într-o zi, am mers la mama la magazin şi, de acolo, m-am dus la Sfânta Liturghie, unde s-a întâmplat minunea, că sufletul mi-a fost atins la momentul Prefacerii, când se cânta: „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru!”. Am început să plâng! M-am ţinut apoi aproape de părintele duhovnic şi de biserică. Nu ştiam nimic, nici rugăciuni, nici despre Maica Domnului şi sfinţi.
Una dintre cărţile pe care am citit-o a fost despre Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos. Atât de mult m-a impresionat, că m-am rugat lui Dumnezeu ca, dacă există un astfel de sfânt printre noi, să mă ajute să îl cunosc.
După patru-cinci ani, când l-am întâlnit pe Cuviosul Gherontie, am ştiut „din prima” că este ceea ce căutam. Atât de mult semăna în toate privinţele cu Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, încât am ştiut că e un mare om! Mulţi din jurul meu, văzându-l cum se comportă, se sminteau. Le spuneam: „Măi, nu îl judecaţi că o fi mare în faţa lui Dumnezeu!”.
Dana Goja,
Negreşti-Oaş
