Înainte ca sora mea să plece din Alba Iulia spre casă, Cuviosul a pus mâna pe maşină şi a spus: „O să ne ducă maşina asta până acasă!”. După ce au ajuns în Negreşti-Oaş, maşina s-a defectat şi nu a mai pornit.
A venit şi a stat puţin la noi, apoi am pornit mai departe, cu maşina mea. Eu îl aşteptam în maşină, împreună cu sora mea şi cu o prietenă. În urma unei căzături din copilărie, am rămas cu o durere la umăr. La oboseală şi pe măsură ce treceau anii, durerile deveneau tot mai mari. M-am frecat pe umăr şi am zis mai mult pentru mine: „O, ce mă doare umărul ăsta!”. „Ce te doare? Ce te doare?”, m-a întrebat Cuviosul. I-am spus despre problema mea şi că sper să îmi treacă. Şi mi-a spus: „Da, sigur o să-ţi treacă! O să-ţi treacă!”. De atunci nu m-a mai durut umărul.
Ec. Angelica Torz,
Negreşti-Oaş
