În cea de a treia zi a Paștilor, am mers să ne închinăm Sfintei Ecaterina și sfinților care s-au nevoit în lavra de pe muntele Sinai.
Aflasem că în apropiere de granița cu Egiptul trei hoteluri evreiești fuseseră aruncate în aer – prin urmare, la vamă am găsit mare agitație. La intrarea în Egipt nu au fost probleme, dar la întoarcere, părintele David, care ne era ghid, ne-a spus că e nevoie de rugăciune pentru a trece cu bine vama înapoi.
Ne-am așezat la rând, așteptând să ne cheme în ordine pentru viză. Deodată, l-am văzut pe Cuviosul cum iese din rând și se îndreaptă cu nonșalanță tocmai spre una din zonele interzise, fapt ce a făcut ca una dintre polițiste să-l întâmpine degrabă, în vreme ce alți soldați întinseseră deja puștile în direcția lui. Firește că de data asta am înmărmurit: „Doamne, ajută-ne!”.
Iritată, polițista îi cere în limba engleză să prezinte actele la control. Cuviosul se uită în sus, ea însă îi face semn cu mâna să se uite la ea, dar Cuviosul se uită în jos, apoi trece cu privirea la stânga și la dreapta. Numai după aceea am înțeles eu că sfinția sa făcuse semnul Sfintei Cruci, că o binecuvântase. Apoi i-a luat polițistei mâna să i-o sărute și, dintr-o dată, au început toți să râdă. De acum, nici vorbă de starea aceea tensionată, agitată care ne întâmpinase. Cuviosul a fost lăsat să treacă liber, fără niciun control și înaintea tuturor, iar noi, pentru rugăciunile lui, am izbutit să trecem mai repede decât ne așteptam.
A fost cu adevărat cel mai frumos pelerinaj, însă au trecut mulți ani și multe din cele petrecute le-am uitat…, minunatele fapte ale Cuviosului Gherontie.
Un lucru, însă, mi-a rămas limpede în suflet: acela că nu noi am avut grijă de Cuviosul, ci dânsul a avut grijă de noi, cei ce eram necrescuți și nepricepuți cu adevărat în ale Duhului. Iar aceasta îmi dă toată nădejdea, zic chiar încredințarea, că acest lucru nu s-a petrecut numai atunci, ci că ne poartă de grijă și că va mijloci pentru noi totdeauna înaintea Domnului.
Cuvioase Gherontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre și în ceasul judecății noastre! Amin.
Monahia Teodora,
Mănăstirea Nera
