Când mi-au povestit maicile câte ceva despre lucrarea Cuviosului Gherontie, nu îmi venea să cred, dar m-au provocat să îl privesc mai atent. Când îl vedeai aşa om simplu, nu ai fi zis că ascunde ceva duhovnicesc la acest nivel. După ce a mai trecut timpul şi am început să înţeleg mai multe lucruri, ne priveam cu admiraţie atunci când ne întâlneam pe la slujbe.
L-am văzut în câteva rânduri pe Cuviosul Gherontie, după ce una din fiicele mele a ales să fie mireasă a lui Hristos în obştea Mănăstirii Tismana. Mi-am făcut un obicei să merg câteva zile pe an să slujesc şi eu în acest loc sfânt.
În biserică, Cuviosul stătea în genunchi în timpul slujbelor. Am observat că în special maicile mai tinere se mai amuzau când îi vedeau felul de a fi la slujbe, dar, cu toate acestea, nu cred să fi fost vreuna care să nu îi fi cerut ajutorul sau să nu se folosească pentru sine sau pentru cineva bolnav de acasă.
Pr. Ioan Popa,
Popeşti, jud. Cluj
