În Acatistul Bunei Vestiri, icosul al 5-lea începe astfel: „Văzut-au pruncii haldeilor în braţele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; şi cunoscându-L a le fi Stăpân, deşi luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji şi a-i cânta celei binecuvântate…”.
Acatistul face referire aici la textul în care Sfântul Evanghelist Matei vorbeşte despre sosirea magilor, craii de la Răsărit, încărcaţi cu daruri: aur, smirnă şi tămâie. Aceştia, deşi erau descendenţi din neamul caldeenilor – babilonienilor, L-au recunoscut pe Mesia în persoana micului Prunc născut în peştera din Betleem, ţinut în braţe de Maica Domnului. În Lumina sfântă, magii L-au slujit aducându-i daruri Fiului lui Dumnezeu, dar au cinstit-o după cuviinţă şi pe Fecioara Maria, cea care L-a născut.
În mai multe rânduri, mai ales în ultimii ani ai vieţii, Cuviosul spunea că este unul din neamul (h)aldeilor, pornind de la numele său de familie – Aldea. A mărturisit prin aceasta cu smerenie şi fineţe duhovnicească faptul că este unul dintre cei care au avut privilegiul de a o vedea pe Maica Domnului. Amintea din când în când cu emoţie şi totodată cu reţinere despre aceste experienţe, nedorind să facă o prezentare narativă, să ofere toate detaliile de context sau să spună de câte ori a văzut-o pe Maica Domnului.
Deşi l-am întrebat în câteva rânduri, Cuviosul Gherontie n-a dorit să ne spună dacă l-a văzut şi pe Domnul Iisus Hristos, precizând doar despre unul dintre momentele în care i s-a arătat Maica Domnului faptul că nu era cu Pruncul în braţe. Ucenicii Cuviosului cu care am vorbit înainte de a scrie rândurile de faţă mi-au spus că a lăsat într-un anumit moment să se înţeleagă că i S-a arătat şi Domnul.
Despre unul dintre momentele cele mai imprimante pentru sufletul său în care a văzut-o în vis pe Maica Domnului ne-a vorbit de mai multe ori, încă din anii 1997-1998. Retrăia, ori de câte ori îşi amintea de acel moment, bucuria unică pe care a avut-o atunci şi faptul că şi-ar fi dorit să moară chiar atunci, pentru ca vederea „Maicii” să se permanentizeze în veşnicie.
Ca mulţumire specială pentru ajutorul primit de la Maica Domnului în câteva dintre momentele de mare prigoană împotriva sa şi în urma experienţelor mistice ale Cuviosului, care arată şi posibilitatea omului curăţit de patimi de a vedea din lumea de „dincolo” ceea ce Dumnezeu îi îngăduie când, încă din lumea aceasta, rugăciunile sale către Fecioara Maria arătau deopotrivă dragoste, recunoştinţă şi îndrăzneală.
Spunea uneori: „Uite-o pe Maica Domnului în icoană, atâta că nu poate vorbi!”. Au fost şi situaţii în care a spus: „Maica Domnului, te rog fă o minune, pentru ca dânşii să creadă mai mult!”. Este unul din neamul haldeilor…
Pr. Dorin şi Monica Opriş
