Am primit de la preotul nostru o carte cu mărturii despre vindecările și minunile făcute de Cuviosul Gherontie. Nu auzisem despre Cuviosul până atunci, dar am citit cu plăcere. Pe urmă am mai primit un volum și de curând încă unul, citindu-le pe toate trei cu aceeași plăcere și rugându-mă Cuviosului să mă ajute și pe mine, să îmi dea sănătate.
În cei 93 de ani ai mei am fost destul de sănătoasă, dar la bătrânețe au început să apară problemele. Am avut o fractură la picior, care s-a consolidat greu, și de atunci folosesc o orteză și o cârjă, ca să mă pot deplasa. Tot la picior mi-au apărut niște ulcere (răni), care se vindecă foarte greu și care sunt foarte dureroase. Pe lângă acestea, în lunile trecute, am mai luat și acest nou virus (Covid-19) ajungând să petrec câteva săptămâni în spital. În timp ce eram pe patul de suferinţă, m-am rugat Cuviosului Gherontie şi altor sfinţi să mă ajute să trec cu bine din această încercare, care pe mulţi fraţi de-ai noştri mult mai tineri decât mine i-a răpus.
În ziua când am împlinit 93 de ani, în 2 noiembrie 2020, fiica și nepoata mea aveau un drum până la Târgu Jiu și mi-au propus să merg și eu, că poate o să trecem și pe la Tismana. Sufletul dorea să merg, dar mă durea destul de rău piciorul, mai foloseam și oxigen de câteva ori pe zi (urmare a Covid-ului) și era și un drum destul de lung. Până la urmă m-au convins și am plecat.
Pe drum, de câteva ori am vrut să renunțăm să mai mergem și la Tismana deoarece era târziu, se întunecase și trebuia să ne întoarcem în aceeași zi acasă. Dar parcă ceva ne chema acolo. Cu siguranță, Cuviosul. Am ajuns aproape pe întuneric, ne-am închinat, ne-am rugat și i-am mulțumit, iar apoi am plecat, și-au terminat și fetele mele treburile şi ne-am îndreptat spre casă.
Am plecat de acasă în jurul prânzului și ne-am întors noaptea târziu. Am simţit din plin ajutorul Cuviosului, mai ales că a fost un drum lung, de peste 500 de kilometri, în care am stat aproape tot timpul în maşină. A fost o minune că nu am avut deloc nevoie de oxigen, piciorul parcă nici nu îl aveam, nu m-a durut deloc și nu am simțit deloc oboseală. Am simțit că Sfântul a dorit să ajung la el și asta chiar de ziua mea.
Citind aceste cărți, aceste mărturii, simt că pot duce orice suferință mai ușor, cu credință. Am convingerea că Cuviosul, ca și ceilalți sfinți la care m-am rugat când eram în spital și mai apoi acasă, m-au ajutat să mă vindec, să trec peste această boală și peste multe alte încercări pe care le-am avut în ultimul timp.
Mamaie (Magda Ana, Teleac, 93 de ani)
