(Cuviosul Gherontie la Mănăstirea Tismana, 8 august 2015)
În anul 2014, fratele meu a trecut la Domnul. Cu o săptămână înainte, Cuviosul Gherontie mergea agitat pe sălile mănăstirii Tismana şi cânta: „Şi el se va duce la Domnul şi va fi jale mare şi noi vom merge la munte!”.
Cu o zi înaintea accidentului, Cuviosul a fost foarte agitat şi s-a rugat foarte puternic noaptea ca sufletul fratelui meu să nu se piardă! A doua zi, la 4 dimineaţa a avut loc accidentul, iar Cuviosul m-a sunat numai după ce am aflat că fratele meu a murit. A venit la înmormântare şi s-a rugat foarte mult! A stat la Sfânta Liturghie, apoi a ieşit din biserică şi a zis: „Bucură-te, dragă, că acum fratele tău este în rai!”.
În ziua înmormântării, nea Constantin şi-a pus maşina personală la dispoziţie pentru a urca oamenii pe munte la înmormântare, iar primii pe care i-a adus au fost Cuviosul Gherontie şi maicile de la Tismana! După o săptămână, nea Constantin a venit la noi şi m-a întrebat cine era acel bătrân, căruia maicile îi spuneau „părinte”? Eu i-am spus că este un părinte făcător de minuni! Nea Constantin s-a încruntat şi a zis: „Acum se explică totul!”. Apoi mi-a spus că în ziua înmormântării, în timp ce urca şi cobora oamenii de pe munte, nu a consumat niciun strop e benzină. Abia în drum spre casă a început să consume.
Dacă nu l-aş fi avut pe Cuviosul Gherontie alături de mine, cu greu aş fi depăşit acele clipe pline de durere!
(monahia Filofteea de la Schitul Buna Vestire, Franţa)
