(Cuviosul Gherontie, în curtea Mănăstirii Montecassino, 22 august 2008)
În pelerinajul făcut în Italia în 22 august 2008, am ajuns şi la Mănăstirea Montecassino, unde s-a nevoit Sfântul Benedict de Nursia (480-543). Despre acest sfânt auzim mai des în pelerinajele în Ţara Sfântă, când ajungem la mănăstiri întemeiate de călugări benedictini, care se conduc după regulile pe care le-a dat la obştea pe care o conducea la jumătatea primului mileniu creştin.
În perioada aşteptării, cum în faţa mănăstirii era o roză a vânturilor, câţiva din prietenii noştri l-au supus pe Cuviosul Gherontie la o probă. Observaserăm noi că, indiferent unde era, chiar fără niciun indiciu, Cuviosul ştia în ce parte este răsăritul. L-au dus în mijlocul rozei, apoi i-au spus: „Cuvioase, acuma să ne spui în ce parte este răsăritul!”. Cuviosul şi-a împreunat mâinile în formă de inimă, puţin distanţate de corp, şi cu ele aşa împreunate, cu ochii închişi, a început să caute răsăritul, rotindu-se. S-a oprit cu mâinile exact pe zona care indica răsăritul.
Pentru el era importantă rugăciunea rostită orientat fiind spre răsărit. Dacă însă pe acel perete nu exista o icoană, se „reorienta”. El nu se ruga cu spatele la icoane!
(Pr. Dorin Opriş)
