Faptul că Dumnezeu a rânduit să-l cunosc încă în viaţă pe Cuviosul Gherontie mă face mai responsabilă, dar în acelaşi timp îmi aşează în suflet multe întrebări. Într-una din zile m-am întâlnit cu o prietenă, care la rândul ei l-a cunoscut pe Cuviosul Gherontie, şi am întrebat-o ce poate să îmi relateze despre el.
Ea mi-a spus că într-una din zile când se afla la locul de muncă, Cuviosul şi-a făcut apariţia. Acesta a privit-o. Ea era îmbrăcată în pantaloni, iar Cuviosul i-a zis: „Bărbat sau femeie? Bărbat sau femeie?”. Şi a rămas uimită pentru că nu i-a adresat nicio jignire.
Ne aflam în anul acesta, în Săptămâna Patimilor şi trebuia să merg la biserică. Tocmai ce am ieşit de la serviciu, am mers repede acasă, am deschis dulapurile care erau pline de haine şi nu găseam nicio fustă: una prea strâmtă, una prea scurtă, una nepotrivită la culoare şi tot aşa… Dată fiind situaţia de faţă mi-am amintit cuvintele pe care Cuviosul i le-a adresat prietenei mele şi nu am mai stat să mă mai gândesc, am luat repede o fustă şi am fugit la biserică. Pe drum, m-am întâlnit cu o prietenă care mi-a zis: „Draga mea, am un cadou pentru tine: o fustă!”.
Bucuria a fost imensă nu pentru cadoul în sine, ci pentru răspunsul pe care Cuviosul mi l-a adresat la atitudinea mea sau mai bine spus la starea în care mă aflam atunci. Sunt convinsă că Dumnezeu ne vrea oameni hotărâţi, iar această hotărâre provine din darul şi lucrarea lui Dumnezeu prin oamenii bineplăcuţi Lui.
Mulţumesc, Cuvioase Gherontie!
Elena B.
