Aveam de câteva luni nişte simptome care nu puteau fi corelate şi nu ajungeam nicicum la un rezultat, la un diagnostic clar şi la o schemă de tratament. Îl sunam pe Cuviosul (mai bine zis, sunam la familiile la care era Cuviosul în acea perioadă, în 2017) şi Cuviosul spunea: „Ce vă pasă? Voi nu aveţi gripă şi ameţeală! Nu mai pot, gripa şi ameţeala, nu mai pot.” Astfel, Cuviosul ne determina să mulţumim Domnului pentru suferinţa aceea şi să ne gândim „Doamne, fereşte-ne de mai rău!”. Gripa şi ameţeala Cuviosului erau din altă gamă şi la un alt nivel duhovnicesc.
Ne-am dus la Mănăstirea Tismana să-l întâlnim pe Cuviosul şi când am plecat Cuviosul ne-a condus până la maşină, ne-am luat rămas bun, dar într-un fel special: Cuviosul a început să ne dea câte un cap în cap, la început mai încet, fiecăruia dintre noi, atât mie, cât şi soţiei. Apoi s-a concentrat pe mine, dând cap în cap din ce în ce mai tare. Cuviosul zicea: „Hiiii, dragă! Ioi, dragă!” şi apoi iarăşi „Hiii, dragă!”. Arăta ca o bătălie, ca un concurs de dat cap în cap, care rezistă mai tare, Cuviosul era ca în arenă, eu mă pregăteam de atac şi Cuviosul se arunca şi mai tare în acest schimb de capuri. Râdeam cu toţii, primeam tratamentul Cuviosului şi ne întrebam ce vrea Cuviosul să ne transmită, pentru că nimic din ce făcea Cuviosul nu era fără sens.
La un moment dat, am simţit cum efectiv vertebrele mi s-au aşezat, că ceva s-a pus la loc în zona gâtului şi astfel Cuviosul mi-a răspuns, pe lângă ispitele îngăduite de Dumnezeu, că suferinţa mea era legată de coloana cervicală pe care Cuviosul a ţinut să mi-o pună la loc cu rugăciunea şi forţa sa fizică (era impresionant de puternic Cuviosul!) dându-mi câteva capuri foarte tari. Am simţit câteva săptămâni locul pe frunte unde Cuviosul „centra”.
Dau Slavă lui Dumnezeu că am scăpat de acele simptome supărătoare cu ajutorul şi rugăciunile Cuviosului!
(Cristian şi Cristina, Cluj)
