Într-una din zile, Cuviosul m-a rugat să îi dau câteva medalii care erau obţinute de către unul dintre băieţi la tenis, medalii pe care le văzuse alături de mai multe cupe, într-o vitrină în camera unde a dormit. Şi-a luat patru medalii şi le-a pus a gât.
M-am tot întrebat ce vrea Cuviosul să facă cu medaliile, însă răspunsul l-am aflat abia după doi ani, când am mers la colindat în grupul nostru de prieteni. Era şi soţul meu care, pasionat şi el de tenis, imediat a văzut câteva medalii în casa unui părinte la care ajunsesem cu colinda. L-a întrebat puţin mirat, văzând locul unde erau puse şi anume atârnând de o cheiţă de la bibliotecă: „Sunteţi pasionat de tenis?”. „A, nu, Cuviosul ni le-a adus! Erau patru, dar, după un timp, una a luat-o să o ducă altcuiva! Ne-a spus să le lăsăm aici, aici au rămas! Venise cu ele la gât şi ne-a spus autoironizându-se: «Vă daţi seama cine m-a văzut ce a zis?! Uite câte medalii a câştigat!»”.
C.C.
