În iarnă, a avut loc un incendiu la locul meu de muncă de la un tablou electric într-o încăpere. S-au topit cablurile şi prizele, a ars mocnit, iar eu fiind de servici, m-am dus să salvez ce pot. Când am deschis uşa, a izbucnit un fum negru lipicios şi gros, încât într-o secundă, tot am fost negru. Atâta fum am înghiţit, încât câteva zile scuipam numai negru. Nu am dat importanță. După mai multe luni a fost pe un stadion un concurs de cai din mai multe țări. Am stat şi eu şi m-am uitat, dar picurase puțin şi mi-era cam rece în spate. Nu am dat importanță. Peste vreo săptămână după ce am lucrat ceva pe acasă m-am aşezat să mă odihnesc pe o băncuţă. Respirăm greu, dar când să mă ridic, m-a luat o durere în spate de am crezut că o să cad jos.
M-am dus imediat la doctor. Mi-a făcut raze şi tomograf. Mi-a explicat că e foarte foarte grav şi trebuie să mă internez la oncologie, că e nevoie de operație. Am rămas fără cuvinte. Am citit de “n” ori pe hârtie diagnosticul: “tumoră nodulară cu metastază la plămânul stâng”.
Mi-am făcut tot felul de gânduri, m-am pregătit sufletește cum voi îndura citostaticele. Mă pregăteam să mă tund chel, pentru a nu umplea perina de păr după citostatice. Dar mai aveam speranța, gândul la Dumnezeu şi la Cuviosul Gherontie. Îl cunoşteam bine pe Cuviosul, a dormit la mine acasă de mai multe ori şi am băut bere nu o dată împreună.
Dar … asta e, viața are şi necazuri. M-am internat cu frică bineînţeles, mi-au spus doctorii că îmi vor tăia un sfert din plămân. M-am împăcat cu ideea. Mi-au spus şi de citostatice, dar mai întâi mi-au luat biopsie din tumoră şi au trimis la analiză, care rezultat întârzia să vină de mi se părea o veşnicie să mai aştept.
M-au vizitat la spital nişte prieteni, care mi-au adus o bucăţică de pânză de la Cuviosul şi un Acatist, pe care le țineam în sân şi îl rugam mereu pe Cuviosul şi când mă culcam şi când mă trezeam: “Cuviosule, te rog, fă cumva să scap de operație!”
M-am externat, ca să aştept rezultatul de la biopsie. Dar eu şi acasă dormeam cu pânza în sân şi cu Acatistul sub perină şi mereu îl rugam pe Cuviosul să facă o minune, pentru că ştiam că poate.
A venit şi rezultatul “negativ”, m-au chemat de acasă să mă internez ca să-mi ia din nou biopsie, dar… surpriză, mi-au spus că nu mai poate să-mi ia biopsie pentru că nodulul nu se mai vede! Doctorii mi-au spus că se pare că nu avem de-a face cu un cancer. Azi, 21.08.2019, doctorița mi-a spus că treburile merg bine şi sunt în afară de orice pericol şi nici vorbă de operație.
Bucuros, i-am anunțat pe toți. Peste câteva zile mă voi externa. Cuviosul şi-a făcut treaba şi se vede că nu şi-a uitat prietenii când sunt la necaz. Mulțumesc Cuviosule…
Şi mulțumesc tuturor celor care s-au rugat pt mine, mulțumesc tuturor celor care m-au vizitat la spital …
(L. F. CLUJ)
