Eram în lume, la liceu, iar când a murit Părintele Justin am venit şi eu la mănăstire împreună cu o prietenă, care a intrat apoi şi ea în obştea mănăstirii.
După ce s-a terminat treaba, mai multe maici s-au dus în faţa bisericii, unde era Cuviosul. El le făcea semnul Sfintei Cruci pe trup. Noi ne uitam cam uimite, dar o maică mai bătrână ne-a spus că e Cuviosul Gherontie, să mergem la el să luăm binecuvântare. Ne-am dus, am aşteptat puţin, iar când ne-a văzut s-a uitat spre noi aşa, pe sub sprâncene, şi nu ne-a spus nimic. Noi stăteam cuminţi şi ne uitam la el.
Cuviosul zice apoi către mine: „De unde eşti?”. Îi spun că de la Bacău şi numai ce începe Cuviosul: „Trandafir de la Bacău/ Vino să te iubesc eu!”. A început să mă pupe pe toată partea dreaptă a feţei şi să mă drăgălăşească şi atunci i-am dat o iconiţă cu Părintele Justin, singurul dar pe care îl aveam la mine. Cuviosul s-a uitat la mine şi i-a dat prietenei mele iconiţa respectivă, iar prin asta i-a dat rezolvarea la o întrebare personală, ce şi-o pusese atunci.
Am simţit atunci multă bucurie şi simplitate, am simţit că te iubeşte dezinteresat. Te iubeşte şi atât. Te simţi iubit. Tot ce a făcut mi s-a părut în limita bunului simţ, era ceva în care, gândindu-te în amintire ce a fost să fie, îţi dădea de gândit. „Trandafir de la Bacău”… mi-a spus foarte multe prin cântecul acesta… Eu eram un sufleţel din Bacău, în care am spini…
Monahia Nona,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
