Într-o iarnă eram bolnavă şi, orice medicament luam, nu îmi scădea febra. În acea perioadă, Cuviosul era găzduit de o familie la Satu Mare. Ne făcusem obiceiul, împreună cu sora mea, să mergem aproape zilnic să ne rugăm cu Cuviosul, în special la vremea Vecerniei.
Când a văzut că lipsesc, Cuviosul a întrebat de mine şi i-a spus surorii mele că trebuie imediat să mă sune. Am vorbit cu dânsul, i-am explicat că sunt răcită, că nu mă simt bine şi i-am promis că voi merge zilele viitoare să ne rugăm împreună. Mi-a urat sănătate, apoi au început rugăciunea. Înainte să vină sora mea spre casă, Cuviosul i-a dat nişte struguri şi i-a spus: „Te rog să îi dai surioarei tale să mănânce strugurii. Dar neapărat să-i mănânce! Neapărat!”.
La foarte scurt timp după ce am mâncat strugurii primiţi în dar, mi-a scăzut febra şi am început să mă simt mai bine. Înainte de a veni sora mea, îmi făcusem griji că trebuie să merg la muncă şi nu puteam rezista cu o febră aşa de mare. Harul lui Dumnezeu venit prin strugurii trimişi de Cuviosul m-a vindecat!
Adriana Naghi,
Satu Mare
