Încă din seminar citisem câteva cărţi cu vieţi de sfinţi nebuni pentru Hristos, dar nu am înţeles mare lucru, probabil vârsta fragedă, fizică şi duhovnicească. Când am ajuns la Facultatea de Teologie din Alba Iulia (2003), am fost surprins să aflu că există un astfel de om printre noi, care locuieşte în oraş. Nu ştiam însă cine este…
Înainte să îl văd pe Cuviosul Gherontie, am auzit multe lucruri care păreau ciudate sau povestite din vieţi de sfinţi. Pentru început, am avut ceva reţineri în urma povestirilor auzite de la colegii de cămin. Dar încrederea în puterea rugăciunii Bătrânului a apărut când un bun prieten a povestit profeţia pe care Cuviosul i-a făcut-o, anume că va fi profesor, deşi nu avea nici un gând, cu cine se va căsători, deşi nu avuse nimic în plan, şi că vor avea trei copii. Lucruri care s-au întâmplat întocmai de-a lungul timpului.
Pe Cuviosul l-am văzut pentru prima dată la Catedrala din Alba Iulia. Era inevitabil să nu-l observi prin felul de a se ruga, uneori făcea metanii pe toată durata slujbei, alteori ţinea mâinile ridicate încontinuu. Te impresiona felul lui copilăros şi jucăuş. Era ciudat, ieşea în evidenţă, ieşea din tipare.
Prin prezenţa lui la slujbe, dar şi prin faptele deosebite pe care le făcea, ne îndemna să gândim mai profund la viaţa duhovnicească. Noi, studenţi fiind, adesea ne plângeam de lungimea slujbelor, dar ne ruşinam văzându-i râvna. Cuviosul era printre primii oameni la slujbe şi nu contenea cu rugăciunea. Cred că orice om care l-a văzut rugându-se pe Cuviosul Gherontie îl are întipărit în memorie.
Într-un moment neaşteptat din viaţa mea am primit şi cuvânt de învăţătura din partea bătrânelului ghiduş.
Eram în ultimul an de facultate şi, împreună cu viitoarea mea soţie, ne-am dus la familia Părintelui Dorin Opriş să le ducem invitaţie la nunta noastră, părintele fiind consătean cu noi (sat Dridif, aproape de Făgăraş). Am fost primiţi cu bucurie. Noi fiind în apropierea examenului de licenţă, cu nesiguranţă şi cu temeri privind viaţa de familie pe care urma să o începem, am păşit cu emoţie, fără să ştim ce avea să se întâmple.
Am primit cuvinte de încurajare din partea gazdelor, depănând amintiri din timpul anilor de studenţie, dar şi din vatra satului natal. La un moment dat, doamna Monica ne-a rugat să avem un pic de răbdare… A venit însoţită dintr-o cameră de Cuviosul, care ţopăia vesel. Nu ştia detalii despre noi. S-a apropiat de noi şi, cu obişnuitele închinăciuni ne-a privit, ne-a îmbrăţişat şi apoi iar s-a închinat în faţa noastră. Doamna ne-a prezentat spunând care este planul nostru… Ne-am emoţionat… De parcă citise în noi, Cuviosul ne-a dat câteva sfaturi. Întâi s-a apropiat de viitoarea mea soţie, a pus mâna pe capul ei şi i-a spus poruncitor: „Tu să faci copii!”. Apoi, cu acelaşi zâmbet s-a întors spre mine şi a zis: „Să ai grijă de ea, ca de un copil!”. Şi a continuat închinăciunile.
Ne-a binecuvântat şi ne-a dăruit câte o cruciuliţă de lemn. Am păstrat cruciuliţele cu grijă. Din păcate, a mea s-a pierdut… Acest lucru m-a întristat, mai ales că s-a întâmplat acum, după aproape 12 ani. Cruciuliţa soţiei am pus-o la loc de cinste, o păstrăm ca pe o binecuvântare a Bătrânului…
Am plecat întăriţi. Am primit cuvântul de temelie al familiei noastre. Să avem copii. Adevărul este că lucrurile din viaţa noastră s-au aşezat doar după ce a venit primul copil. Nu ştiam ce să facem, ce să profesăm. Am încercat să trăim în Alba Iulia, dar Bunul Dumnezeu ne-a îndreptat calea spre casă. Reveniţi la Făgăraş, a venit primul copil şi lucrurile s-au aşezat încet.
Nu am uitat porunca Cuviosului şi Dumnezeu ne-a dăruit primul copil, Maria, o fetiţă sănătoasă. La un an şi două luni, familia noastră a mai primit un dar, pe Rafail, un băiat ghiduş. În lumea de azi, în care oamenii amână căsătoria şi naşterea de prunci, noi eram priviţi destul de ciudat. La a treia sarcină, nici chiar părinţi noştri nu mai erau încântaţi. Dar noi aveam porunca Cuviosului Gherontie şi credeam cu tărie că Dumnezeu ne-a vorbit prin el. Şi a venit şi al treilea copil, o fetiţă, Ecaterina, veselă ca şi Cuviosul…
Deşi au fost trei operaţii de cezariană, ne-am simţit protejaţi de rugăciunile Cuviosului. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a revelat planul Său în legătură cu familia noastră prin acest om sfânt.
Prof. Claudiu-Nicolae Buitan,
Făgăraş
