Personal, l-am chemat în rugăciune şi am zis oarecum cu îndoială: „Părinte, eu aş vrea să mă înveţi pocăinţa, dar darul sfinţiei tale nu îl am şi nu văd cum aş putea să mă pocăiesc la măsura la care ai practicat sfinţia ta pocăinţa!”. Cred că aceasta aş fi vrut să primesc şi aceasta mă rog lui Dumnezeu, să-mi dăruiască pocăinţa cea plăcută şi bineprimită Lui.
Sigur, sfinţia sa poate să îmi dea un mod de pocăinţă sau să mă înveţe, să îmi sugereze un mod de a practica pocăinţa, nu neapărat în stilul lui propriu, ci într-un mod care să mi se potrivească mie, aici, în singurătate.
Monahul Ieronim,
Mănăstirea Oaşa
