În Postul Crăciunului, zilele cu dezlegare la peşte sunt multe. Îmi făcusem un obicei ca, atunci când a doua zi urma să mă împărtăşesc, să nu mănânc peşte.

După un timp, din motive medicale, duhovnicul mi-a spus că pot mânca peşte. Eu însă aveam îndoială în suflet, iar această îndoială mi-a simţit-o Cuviosul. Cum s-a întâmplat?! Mergeam să mă împărtăşesc, iar când am ajuns lângă dumnealui, mi-a spus: „Dragă, şi eu m-aş fi împărtăşit, dar am mâncat ieri peşte!”.

Acest cuvânt m-a ajutat să înţeleg că, dacă cer binecuvântare de la duhovnic, nu trebuie să îmi mai pun întrebări sau să am ulterior îndoieli.

L.V.