Totul a pornit de la un vis… Era într-o duminică după Sfintele Paşti din anul 2021. Mi-a spus soţul meu că, după Sfânta Liturghie, a venit la el doamna Monica şi i-a spus că în noaptea trecută îl visase pe Cuviosul Gherontie, care era foarte agitat că un coleg de-al soţului, care citise Apostolul din noaptea de Paşti, greşise textul! Şi îi spunea: „Dragă, nu a citit bine! Arătaţi-mi mie unde scrie că Domnul a făcut minuni numai până la Înălţare! Domnul face minuni şi după Înălţare!”. A încercat ea să îi spună ce scrie în primul capitol din Faptele Apostolilor, dar Cuviosul o ţinea sus şi tare: „Domnul face minuni şi după Înălţare!”.
Cu dânsa mă ştiam doar din vedere, de la catedrală, ne salutam zâmbindu-ne şi cam atât. Fără discuţii şi confidenţe. Deşi trebuia să fiu surprinsă de cele relatate, pentru că nici măcar nu era vorba despre soţul meu în vis, am prins aşa o nădejde… Eram căsătoriţi de doi ani şi nu rămăsesem însărcinată. Şi, într-adevăr, după sărbătoarea Înălţării Domnului am primit vestea că vom avea un copilaş. Atunci am înţeles că, de fapt, mesajul din vis fusese pentru noi, că Domnul a făcut o minune!
Sarcina a decurs bine, am fost monitorizată de un medic din Alba Iulia. Fiind un copil mult aşteptat, m-am decis să merg şi la Cluj-Napoca la control. Nimic nu părea să fie în neregulă, până când, la începutul lunii ianuarie 2021, fiind în luna a șaptea, fetița nu a mai luat în greutate în limitele normale pentru perioada respectivă de sarcină. De atunci medicul a început să mă cheme la control săptămânal.
În 4 februarie 2022, medicul a decis să mă interneze la Ginecologie I, în Cluj-Napoca. Şi de aici a început încercarea, din care am înţeles cât de fragili suntem noi şi cât de mult ne iubeşte Dumnezeu. În data de 6 februarie, dimineața, medicul mi-a spus că monitorizările din zilele anterioare sunt în regulă, iar dacă în urma ecografiei o să observe că fetița a mai luat în greutate, o să mă externeze și mă programează la cezariană în săptămânile ce vor urma. Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat deoarece fetița nu mai luase în greutate, iar medicul a decis să nu mă mai externeze și să îmi facă cezariană în data de 9 februarie.
Era dimineaţa zilei de 8 februarie, când Tatiana-Maria a venit pe lume, neaşteptat de repede. La naştere a primit nota 3. Abia respira, nu plângea, era aproape moartă… Au fost zile şi nopţi în care nu puteam decât să plâng şi să mă rog. Ce se întâmplase, de fapt? Mi s-a dezlipit placenta. Am înţeles mai bine minunea lui Dumnezeu în urma discuţiei avute la câteva zile cu o doctoriţă din spital. Toată secţia ştia cazul „fetiţei cu hipotermia”, pentru că situaţia fusese extrem de gravă! Mi-a spus că eu am fost din schema: „Viaţa bate filmul!”, prin faptul că norocul nostru (eu zic: minunea lui Dumnezeu) a fost nu doar faptul că am fost internată în singurul spital de stat din Cluj-Napoca ce avea atunci aparatura necesară pentru inducerea hipotermiei terapeutice, absolut necesară în situaţia respectivă, ci şi legat de toate cele întâmplate în ziua când s-a născut fetiţa noastră.
Şi mi-a spus câteva lucruri care s-au făcut în acea zi altfel decât de obicei: au început vizita cu monitorizarea pulsului bebeluşilor la ora 8 (ora aceasta nu este o regulă), au început cu salonul în care eram internată eu (deşi nu acela era traseul obişnuit de vizitare) şi am fost consultată prima dintre colegele de salon.
Monitorul stă pe o pacientă aproximativ o jumătate de oră, iar dacă asistenta l-ar fi pus pe colega de salon, fetița mea, foarte probabil, nu mai era azi în viaţă. Fusese de fapt chestiune de minute, care, irosite atunci, ar fi putut avea urmări dramatice pentru copil! Puteam să fiu internată şi să nu se observe că placenta s-a dezlipit, doar dacă corpul meu dădea semne prin hemoragie, dar atunci ar fi fost prea târziu pentru fetița mea. Dumnezeu a făcut minuni prin acea asistentă pe care o cheamă Andreea și nu o să-i uit numele niciodată.
Între timp, m-a sunat doamna Monica. Aflase de la soţul meu despre naşterea prematură a fetiţei (la 36 săptămâni, cu 2200 grame) şi că nu este bine. M-au întărit cuvintele ei că Dumnezeu nu face minuni pe jumătate… Mi-a trimis Acatistul Cuviosului şi alte acatiste în format audio, care mi-au fost de mare folos atunci şi în perioada care a urmat. Am simţit mijlocirea Cuviosului în tot ce s-a întâmplat.
După ce situaţia s-a stabilizat, însemnând 8 zile pe terapie intensivă, fetiţa a fost supusă la tot felul de analize, pentru ca medicii să se convingă că era bine, că nu a rămas cu sechele. A fost dusă şi la Spitalul de Neurologie din Cluj-Napoca, unde i s-a făcut un EEG care să arate eventuale traume apărute la nivelul creierului, apoi la Imogen unde i s-a făcut IRMN cerebral ca să vadă dacă fetița mea nu a rămas cu leziuni pe creier, aceasta însemnând handicap… Am simţit din partea tuturor medicilor multă implicare şi empatie, iar din partea celor apropiaţi, multă rugăciune. Fetiţa mea lupta pentru viaţă, sfinţii erau cu ea, oamenii făceau tot ce puteau pentru a o salva.
Între timp, soţul meu a fost diagnosticat cu Covid-19 şi a fost obligat să stea în izolare, astfel că grijile mele au fost multiplicate şi din această cauză. Şi la noi în salon fusese cineva testat pozitiv şi a trebuit să fim testate toate mămicile (Slavă Domnului că nicio mămică nu a luat virusul!). Aveam momente când cedam psihic şi din nou puneam Acatistul Cuviosului şi iar mă ridicam…
Abia aşteptam să aud veşti bune, să văd că fetiţa ia în greutate (avea puţin peste 2 kilograme), ca să mergem acasă cât mai repede. La zece zile de la naştere a venit interpretarea rezultatelor RMN-ului şi, într-adevăr, Dumnezeu a făcut deplin minunea: Tatiana nu a rămas cu nicio leziune cerebrală în urma asfixierii de la naştere. În 21 februarie ne-a făcut externarea. Nu mai aveam cuvinte, decât lacrimi de mulţumire!
În pătuţul ei de acasă o străjuieşte iconiţa Maicii Domnului, fotografia Cuviosului și icoana Sfintei Tatiana. Când scriu aceste rânduri are mai bine de un an şi este un copil absolut normal, fizic şi psihic. Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a Cuviosului Gherontie, a făcut ca Tatiana să trăiască o adevărată înviere! Cum a zis Cuviosul: „Domnul face minuni şi după Înălţare!”.
Jr. Adelina Baciu,
Alba Iulia
