Darul primit după rugăciunea la Cuviosul
Era în vara anului 2020, în plină pandemie, când se circula doar cu declaraţie pe propria răspundere, între anumite ore! Prietena mea, Liliana, mă sună să îmi spună că la Biserica Madonna Dudu, la pangar, există primele două volume ale Cuviosului Gherontie cel nebun pentru Hristos, care a trecut la Domnul în 2018 şi este înmormântat la Mănăstirea Tismana.
Îmi trimite poza cu cărţile, la care reacţia mea a fost că eu îl cunosc din vedere, de la Catedrala „Sfântul Dumitru” din Craiova. La îndemnul prietenei mele, am mers să cer şi eu aceste volume. Venind cu maşina din satul meu natal spre casă, am oprit la Biserica Madonna Dudu şi am întrebat de volumele Cuviosului Gherontie. Doamna de la pangar mi-a zis că ea nu ştie nimic despre aceste cărţi şi să vin în altă zi. Am plecat tare dezamăgită.
În perioada următoare, m-am rugat Cuviosului să pot intra în posesia cărţilor, pentru că mi le doream, aflând de la prietena mea câte marturii sunt scrise. La următoarea trecere prin oraş, am mers din nou la Biserica Madonna Dudu să cumpăr o candelă şi câteva icoane pe care să le dau de pomană pentru sufletul tatălui meu, de la a cărui trecere la Domnul se împlineau 40 de zile. După ce am plătit cele cumpărate, am îndrăznit să o întreb pe doamna de acolo despre volumele Cuviosului, pentru că nu era aceeași persoană.
Spre bucuria mea, doamna mi-a oferit ultimele două seturi de volume. Am plecat de la biserică plângând, dând slavă lui Dumnezeu şi mulţumind şi Cuviosului. Citind în cărţi câte minuni poate face, am început să mă rog mai intens lui şi am început să văd şi în viaţa mea lucrarea lui.
Repararea maşinii la un preţ mic
Una dintre minuni a fost când maşina mea s-a defectat. Trebuia o piesă care mă costa destul de mult. Atunci, fiind tare speriată că nu ştiam ce să facem, soţul meu a zis: „Hai să ne rugăm Cuviosului să ne ajute şi pe noi, cum a ajutat atâtea persoane, să găsim la un preţ acceptabil pentru noi piesa care ne trebuie!”. Şi ne-a ajutat! Am reparat maşina cu jumătate din preţul la care găsisem la început piesa.
Mănuşi vindecătoare, lăsate pentru mine pe mormânt
Pe data de 24.10.2021, mă întorceam cu soţul meu din judeţul Hunedoara. Plecând la drum spre casă, ne-am hotărât să trecem pe la Prislop, pe la mormântul Părintelui Arsenie Boca, iar de acolo să ne îndreptăm spre Mănăstirea Tismana, la Cuviosul Gherontie. Nu era prima dată când mergeam la Cuviosul la mormânt.
Cu o săptămână înainte, m-am confruntat cu o problemă la unghiile de la mâini. A început să mă mănânce pielea pe lângă unghii şi totodată să îmi crape, pielea fiind foarte uscată. În acele zile de disconfort, am fost mai atentă cu mâinile mele ca îngrijire, dar în zadar!
Ajungând la Mănăstirea Tismana, eram puţin mâhnită în sufletul meu că nu aveam nimic cumpărat să pun pe mormântul Cuviosului, aşa cum făceam de obicei. Intrând în magazinul de la poarta mănăstirii, m-am hotărât să iau câteva cruciuliţe din lemn să le pun pe mormânt. Urcând pe aleea spre mănăstire, m-am rugat Cuviosului Gherontie să mă ajute în problema care mi se declanşase la degetele de la mâini.
După ce ne-am rugat în biserică, am mers la mormânt. Acolo, după ce am aranjat cruciuliţele pe mormânt, ne-am rugat şi am servit câte o bomboană, spre surprinderea mea am observat lângă crucea Cuviosului o pereche de mănuşi. Atunci i-am zis soţului meu că acestea sunt pentru mine, deoarece trebuie să le pun în mâini. Ştiam că tot ce se află pe mormânt este pentru cei care vin acolo.
Când am ajuns la maşină, mi-am pus mănuşile în mâini, seara înainte de culcare le-am pus din nou, iar a doua zi le-am mai pus o singură dată. Nu exagerez! Deja după primele două purtări ale mănuşilor, unghiile mele au început să arate mai bine, nu mă mai mânca pe lângă ele, nu mai era pielea inflamată şi roşie. La una dintre unghii, unde crăpase pielea şi sângera înainte de purtarea mănuşilor, deja rana începuse să se închidă.
Am fost tare surprinsă când am găsit mănuşile, deoarece suntem în luna octombrie şi chiar nu este vremea pentru ele. Este chiar o minune, deoarece puteam să găsesc orice alt obiect: o eşarfă, o căciulă, dar în situaţia de faţă, chiar m-am gândit că au fost aceste mănuşi strict pentru nevoia mea.
Merg periodic la mormântul Cuviosului la Tismana cu prietenele mele, dar şi cu soţul meu, îi sunt recunoscătoare şi îi mulţumesc pentru că el nu oboseşte niciodată să vină în ajutorul nostru când i-l cerem!
Jana Micu,
Craiova
