Minunile din viața mea au continuat la umbra Cuviosului Gherontie, care, pentru mine, este aducător de vești bune. Dacă prima dată însuși Cuviosul îmi vorbise direct, de data aceasta mi-a apărut în vis, într-o seară. Dimineața, trezindu-mă, eram curioasă dacă Dumnezeu mă va binecuvânta cu încă un prunc, bine-știind de prima întâlnire cu dânsul, la care-mi spusese că o să am un copil în perioada următoare (asta se întâmpla în urmă cu trei ani şi jumătate, cu primul băiețel). După două luni de la acel vis, am rămas însărcinată și inima mi s-a umplut de bucurie și de emoție.
În luna a patra de sarcină însă, în urma unui control, medicul mi-a spus că pruncul este în pericol, deoarece la ecograf se putea observa o bridă amniotică. Aceasta este o anomalie congenitală rară, care apare atunci când amnionul, membrana internă a sacului amniotic în care se dezvoltă copilul, se rupe. Apar benzi fibroase, care se pot înfășura strâns în jurul copilului, cu afectarea circulației din zona respectiva. De regulă, mâinile și picioarele sunt porțiunile cele mai afectate, însă brida amniotică poate deforma fața, brațele, picioarele sau degetele acestora. Efectele pot fi devastatoare, de la apariția unor leziuni ale pielii, până la amputația membrului respectiv. Ceea ce-mi spusese doctorul mă panica destul de mult.
La scurt timp, am primit o centură a Cuviosului Gherontie, de la o familie minunată, care auzise de problema mea medicală. Am purtat-o cu multă evlavie și credință şi am început să citesc acatistul Cuviosului. După o lună şi jumătate, la următorul control, cu inima strânsă cât un purice, așteptam să intru. Mă rugam lui Dumnezeu să fie totul bine și, orice ar fi, să primesc cu bucurie.
Am intrat în cabinet, iar după un consult amănunțit medicul mi-a spus că nu se mai vede nimic și că pruncul arată exact așa cum trebuie pentru stadiul său de evoluţie. Bucuria din sufletul meu nu se putea spune în cuvinte!
Îi mulțumeam continuu lui Dumnezeu și Cuviosului Gherontie pentru că pruncul meu iubit este bine și că a scăpat de acel pericol! Am continuat să port centura până aproape de naștere, cu mulțumire către Cuviosul că și de această dată a mijlocit pentru mine.
În luna februarie 2021, s-a născut a doua minune din viața mea, care-mi întregește inima cu iubire! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
As. soc. Alexandra Aloman,
Aiud
