O minune s-a întâmplat cu mama mea, când avea 79 de ani. Fusese o dată operată de hernie, avea probleme cu inima şi cu plămânii şi a început să se simtă rău. Atunci i-am cerut Cuviosului Gherontie, care era la noi, rugăciune pentru ea. Am dus-o pe mama la Urgenţe şi urma să intre în operaţie de ocluzie intestinală. Pe la ora 13, l-am sunat pe doctor să îl întreb cum a reuşit operaţia. Mi-a spus: „Nu am operat-o, pentru că nu îndrăznesc să o operez, că îmi dau seama că nu rezistă! N-o ajută inima, n-o ajută plămânii! E clar că, dacă nu o operez, nu mai trăieşte, iar dacă o operez, nu mai trăieşte!”. I-am spus: „Domnule doctor, vă rog frumos, operaţi-o, mă rog şi eu şi cum o vrea Dumnezeu!”. A operat-o şi a doua zi s-a sculat şi a mai trăit 10 ani. Eu zic că şi cu rugăciunile Cuviosului Gherontie, pentru că era tare puternic în rugăciune!
Ne-a învrednicit Dumnezeu de oameni sfinţi!
Omul lui Dumnezeu
Îl vedeam ca pe un om al lui Dumnezeu. Venea îmbrăcat simplu, nu cu rasă, dar viaţa lui era de monah. A avut o iubire puternică faţă de Maica Domnului. Se ştia că a fost o perioadă în care a suferit, dar se ferea să spună ceva despre dânsul. Niciodată nu spunea.
Mereu ne vorbea de Ierusalim. Ori pentru că îşi dorea să ajungă, ori ca să ne trezească, să ne gândim la Ierusalimul de Sus, să nu fim adormiţi, moi şi slabi! Mereu ne spunea! Când am auzit că a murit în Ţara Sfântă, am zis: „Chiar a fost voia lui să fie acolo!”. Am auzit şi eu întâmplarea de la Ierihon cu maica stareţă Evghenia, cu o zi înainte de a trece la Domnul. Eu zic că a ştiut ziua morţii.
El a progresat cu rugăciunea şi cu atâta smerenie câtă a putut să aibă. Şi nu era un om care să nu îşi facă datoria de călugăr. Eu zic că şi-a făcut-o la maxim: şi trăirea, şi curăţia, şi sărăcia. Toate cele ale călugărului şi le împlinea. Şi poate că pentru asta, Dumnezeu nu îi lasă pe cei care Îl iubesc. Eu zic că Dumnezeu va rândui şi pentru el să fie trecut între cuvioşi. Este un model de trăire!
Monahia Ioresta,
Mănăstirea Râmeţ
