Venea destul de des şi la Mănăstirea Râmeţ şi la Mănăstirea Frăsinei. Era întotdeauna vesel, nu era tulburat şi căuta să nu facă pe cineva să sufere în suflet. Chiar dacă era aşa, nebun pentru Hristos, nu supăra pe nimeni. Avea o blândeţe, o bunătate… Te bucurai când te întâlneai cu el şi avea nişte vorbe de îţi cădeau bine. Cădeau bine vorbele lui. Ascundea harul, prin lucrurile pe care le făcea el… Mai stătea de vorbă cu unii, cu alţii. Se ruga mult, stătea în biserică la rugăciune în genunchi, cu mâinile în sus… Era foarte ascuns! Făcea lucruri mai nebunești, dar nu făcea tulburare. Aducea pace şi linişte. Spunea lucruri legate de tine şi chiar lucruri care se întâmplau apoi, în viitor!
Este nebunul nostru pentru Hristos! Este de canonizat!
Arhim. Ioachim Popa,
Mănăstirea Frăsinei
