În situaţii critice suntem în stare de lucruri pe care în mod normal nu le-am face. Aşa şi eu. Nu a trecut mult timp după ce am aflat de Cuviosul şi, pe bază de stres, mi-au ieşit nişte bube pe cap. Doctorii mi-au recomandat alifii. Degeaba… parcă înfloreau, extinzându-se pe gât şi pe umeri (am fotografii-martor ale celor scrise). Am început să citesc Acatistul Cuviosului Gherontie şi-mi spuneam că, dacă printr-o minune voi ajunge în posesia unei năframe care a fost atinsă de crucea Cuviosului, cu siguranţă mă voi vindeca! De ce minune?! Pentru că locuiesc la 1500 km depărtare de Tismana!
Cu toate că mi-a fost ruşine să îi cer aşa un lucru mare, după ce primisem primele patru volume, totuşi, credinţa în ajutorul lui mi-a dat curaj să sun pe cineva din ţară şi… stupoare! Familia doamnei pe care am sunat-o se afla în acel moment la Tismana, dânsa neputând fi acolo din cauza unei răceli puternice. Mi-am zis: „Dumnezeu e mare!”. Am îndrăznit să o rog pentru o batistă, o năframă care să fie atinsă de crucea Cuviosului.
La scurt timp, prin cineva care pleca din România spre Germania, am primit o năframă frumoasă şi alte daruri de la Mănăstirea Tismana, printre care nelipsitele bomboane. Nu pot să descriu în cuvinte bucuria care mă cuprinsese. În fiecare seară mă culcam cu năframa pe cap. În două-trei zile, bubele mi-au dispărut. Cuviosul a venit grabnic în ajutorul meu. Am spus tuturor minunea, am împrumutat cărţile, am dăruit acatiste şi poze cu acest sfânt grabnic ajutător!
Adela Lupşan,
Augsburg, Germania
