Când l-am întâlnit prima dată pe Cuviosul Gherontie, în Craiova, în casa viitorilor noştri naşi, nu am avut ochi de văzut. Venise şi Cuviosul împreună cu părintele Eugen şi stăteam la aceeaşi masă, cumva în diagonală. Cuviosul se tot uita spre mine şi îmi spunea: „Dragă, eşti culmea ridichilor de lună!”. Ne-am însuşit acest cuvânt şi îl tot repetam cu soţia, ca pe o glumă, dar am realizat mai târziu, după ce Cuviosul a trecut la Domnul, că se referea la faptul că amândoi eram foarte iuţi din fire şi ne aprindeam mereu…
Ne-am apropiat mai mult de Cuviosul în 2020, când soţia mea a avut o problemă de sănătate care ne-a speriat. Părintele Eugen, duhovnicul nostru, ne-a trimis la mormântul Cuviosului Gherontie şi ne-a îndrumat să mergem acolo săptămânal la Sfântul Maslu. Timp de două luni, în fiecare vineri am fost la Tismana şi soţia mea s-a vindecat. Într-una din zile, în timp ce coboram de la Schitul Cioclovina, soţia mea şi-a dislocat umărul în urma unei căzături. S-a rugat Cuviosului şi a simţit că umărul i-a mers singur la loc. Acest fapt a fost confirmat ulterior în urma unei radiografii făcute la Craiova. Chiar şi medicul s-a minunat cum a reuşit singură să şi-l pună la loc.
Prof. dr. Claudiu Ciulcu,
Craiova
