Era undeva prin anul 2011, perioadă din timpul anilor mei de studenție la Alba Iulia. Fiind angajat al Editurii Reîntregirea, am mers dinspre biroul meu (care era în pavilionul drept al ansamblului Catedralei Încoronării) înspre birourile administrative, însoțit de către o cunoștință.
În timp ce treceam pe lângă latura de nord a Catedralei Încoronării, l-am zărit şi-l urmăream atent pe Cuviosul Gherontie privind mirat și admirativ spre cupolă. Se închina în stilul său caracteristic. În momentul acela, amicul care mă însoțea a exclamat puţin ironic: „Ia, uite-l pe Cuviosul! Bag de seamă că vede îngerași pe catedrală!”. „Încetează!”, i-am replicat.
Ajunși în dreptul Cuviosului, el se întoarce bucuros spre noi şi ne întreabă: „Voi vedeți asta?”. „Ce anume să vedem?”, am întrebat noi. „E plin de îngeri care zboară pe catedrală!”, ne-a răspuns, continuând a se mira și a se închina.
Noi am văzut doar un bătrânel care își făcea semnul crucii din Cer până în pământ, de se putea, un om smerit care se bucura de zborul îngerilor. El, cu mult mai mult de atât!
Arhid. Alin-Vasile Goga,
Târgu Mureş
