Despre Cuviosul mi-a povestit preoteasa din comuna noastră. I-am cerut și cărți, iar din ziua aceea Cuviosul este în inima și în casa mea.
Eram foarte răcită, nu dormisem de trei nopți şi era seara târziu. Nu puteam să respir și mi-am pus cartea Cuviosului sub pernă. Am adormit apoi ca un copil, ca și când nu aveam nimic. Dimineața, pe la ora 5, am fost la baie și am scos cartea de sub pernă. Din acel moment iar nu am putut să respir și să mai dorm. Am ştiut că a fost ajutorul Cuviosului.
Am cunoscut mila lui și de aceea nepoțelul meu, născut în iulie 2022, a fost botezat Gherontie, în cinstea Cuviosului. În ziua când s-a născut, am trecut cu fiica mea pe la biserica din curtea spitalului din Caracal, i-a citit părintele rugăciunea dinainte de naștere și ne-am rugat Maicii Domnului (este icoană făcătoare de minuni în bisericuță) şi ea a născut foarte repede. Fata mea, Ștefania, nu este așa aproape de biserică, dar de când a născut și l-am botezat pe micuț, m-a sunat și mi-a spus așa: „Mamă, eu vreau să ajung la mormântul Cuviosului!” și, la o săptămână după botez, a ajuns cu Gherontie la Tismana și a fost și la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie Boca.
Îmi doream o poză cu Cuviosul și nu știam de unde să iau. L-am visat noaptea şi mi-a spus: „Tu şi copiii tăi!” (am doi copii: un băiat şi o fată). La scurt timp, am primit o poză cu Cuviosul de la băiatul meu. El merge la Mănăstirea Lainici la fiecare sfârșit de săptămână. Atunci fusese hram la schitul de sus, unde un călugăr s-a dus la el și i-a dat o poză cu Cuviosul, fără să îi ceară sau să pomenească de el. Bucurie mare pentru mine… Nu am păstrat-o, ci i-am dat-o fetei mele să o pună în pătuţul copilului. Apoi am primit alta de la preoteasa noastră, pe care i-am dat-o băiatului și am mai primit una, nu mai știu de la cine, şi am ajuns să am eu și copiii mei poză cu Cuviosul.
În fiecare seară mă culc cu gândul la Cuviosul și mă rog pentru nepoți, copii, soţul meu. Am şi câțiva oameni mai amărâți pe care îi pomenesc. Știu că mă ascultă și îi simt prezența în viața și în casa mea.
Un cadou primit de ziua mea de nume
Am lucrat vreo nouă ani prin Spania, la cules de căpșuni. De ceva vreme, din cauza efortului și a statului aplecată au început durerile de coloană, cu prelungire în şold şi pe picioare, până în călcâie. Am făcut tot feluri de injecții, dar durerea se ameliora pentru o perioadă scurtă și apărea din nou. Nu puteam nici măcar să mătur în curte sau să spăl ceva la mână, că nu îmi mai puteam îndrepta spatele.
De un an și jumătate lucrez ca bucătăreasă la un restaurant, unde sunt tot felul de evenimente care mă solicită fizic foarte mult. Ajung acasă epuizată de muncă și de durere de spate și picioare. Îmi tot fac planul să mai plec la muncă în străinătate că nu ne ajungem cu banii, mai ales că urmează ca fiica noastră să aibă nunta.
La sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel am fost la biserică, împreună cu nepoţelul meu, Gherontie, și am dat pomelnic la Sfânta Liturghie. L-am trecut şi pe Cuviosul Gherontie şi am dat cuiva o sticlă de bere de pomană. După slujbă, vorbeam cu părintele și cu doamna preoteasă despre faptul că am dureri de coloană și de picioare și nu știu cum să fac cu plecarea în străinătate, la lucru. M-au atenţionat că nu e de glumă şi mi-au spus să îmi fac un RMN, să văd de sănătatea mea. După ce am ajuns acasă, vorbeam cu Cuviosul ce mă fac eu dacă plec, cum o să pot să muncesc cu durerile astea. Dintr-o dată, am simțit o pocnitură în spate la coloană și încet-încet m-a lăsat durerea.
Ştiu că a fost mijlocirea Cuviosului, care iar mi-a arătat mila lui! Deşi a trecut ceva timp, nu mai am dureri nici la coloană și nici de picioare. Simt că sunt alt om!
Paula Voinea,
Osica de Sus, județul Olt
