Am vrut să onorez prietenia mea cu Cuviosul Gherontie și am lecturat cartea cu mărturiile, primită într-un moment critic. Am citit despre renumitele bomboane de pe mormântul său și cum aduc alinare celor care le mănâncă. I-am zis cu îndrăzneală: „Păi, cum, Cuvioase? Nu suntem noi prieteni? Vreau și eu bomboane de la tine!”.
În scurt timp, într-o duminică după Sfânta Liturghie anunță părintele că a adus cineva un sac de bomboane de la un Cuvios, cineva… Gherontie. Am sărit de uimire și, fiind în cor, m-am gândit că sunt șanse să nu mai prind până terminăm rânduiala și pot coborî. Sosind clipa, am ajuns jos, și din goana mea spre mult râvnitele dulciuri m-a oprit o fată să mă roage să-i caut și ei o bomboană, pentru că se simte rău și are nevoie pentru sănătate.
Am căutat în toate direcțiile, dar toate bomboanele fuseseră împărțite, cum mă așteptam. M-am mâhnit și i-am reproșat Cuviosului: „Ce fel de prieten îmi ești dacă nu ții pentru mine o bomboană măcar?!”. Am întâlnit apoi pe cineva cunoscut și i-am spus cu amărăciune că am ratat toate bunătățile. Mi-a întins bomboana ei și, pentru o clipă, am vrut doar să o înhaț și să fug cu ea.
Văzându-i mâna întinsă mi-am pus întrebarea ce i-ar plăcea Prietenului meu Gherontie să fac. Răspunsul a venit pe loc și i-am refuzat oferta tentantă. Nu se cuvenea să iau bucuria altcuiva. Fix în momentul în care am refuzat, din mulțimea aceea de oameni m-am trezit cu un băiețel lângă mine. M-a privit și mi-a întins pe palma lui micuță două bomboane, spunându-mi: „De la Cuviosul!”. Mama copilului s-a scuzat politicos că nu știe ce are fiul ei și nici de unde le are.
Băiatul a insistat că sunt pentru mine de la Cuviosul Gherontie. M-au străbătut fiorii și am luat bomboanele, una pentru mine, alta pentru fata care îmi ceruse să îi aduc. La temelia prieteniei noastre stau şi două bomboane…
IT Maria-Flavia Dan,
Cluj-Napoca
