Era foarte sensibil în a nu deranja pe cineva. Când venea şi găsea soborul de maici la masă, nu îndrăznea să vină la bucătărie să ceară mâncare şi mergea în spatele bucătăriei la locul unde se adunau resturile de mâncare şi căuta acolo cu mâna în găleţile cu care duceam mâncarea la animale. El găsea acolo o bucăţică şi îi era destul. De multe ori l-am surprins şi i-am spus: „Frate Gherontie, de ce nu vii la bucătărie, că eu îţi dau mâncare?! O porţie întreagă îţi dau!”. Îmi răspundea: „Cuvioasă, este păcat să se arunce mâncarea, că chiar sunt oameni săraci care nu au ce mânca. Păstraţi mâncarea pe care vreţi să mi-o daţi mie şi daţi-o la săraci, că eu m-am săturat de aici!”.
Monahia Veronica Cojocaru
