Acum doi ani am fost operată de tumoră mamară, nu îmi reveneam nicicum, că am primit biopsia care ieşise rău.
Plângeam întruna. M-am închis în cameră şi aveam o fotografie cu Cuviosul şi o bucăţică din pânza cu care a fost adus de la Ierusalim. Strângeam veşmântul în mână, mă uitam la fotografie şi îl imploram pe Cuviosul să nu mă lase, să nu rămână fetiţa fără mamă. În urma unui „tratament cu fotografia” (aflat din cărţile Cuviosului), m-am liniştit instant şi am ieşit din cameră zâmbind şi cu pace în suflet. Mama, care era atunci la noi, m-a întrebat ce am păţit, că nu îşi putea imagina ce mi-a putut schimba starea. Am luat apoi probele şi le-am trimis şi la un laborator privat din Bucureşti, să fie analizate. Prin minunea Cuviosului, rezultatul a fost mult mai bun decât cel iniţial.
Îmi pare rău că nu am ajuns mai des la el şi acum îl chem în gând să îşi facă milă şi să se roage pentru mine. Îl rog şi acum, pentru că încă am probleme, aşa cum m-a învăţat: „Cuvioase, roagă-te şi pentru mine, că sunt bolnavă!”.
As. soc. Maria Dreve,
Sebeş
