Am avut bucuria să îl cunosc pe Cuviosul Gherontie când eram studentă la Facultatea de Teologie din Alba Iulia. Sincer, m-a uimit felul în care îl adora pe Domnul Iisus Hristos, ca şi cum ar fi fost în persoană acolo unde se ruga el. Nu ştiu, poate chiar era…
Când am ajuns în anul patru de facultate, eram un număr mare de studenţi cu restanţă la un anumit obiect, unde profesorul era foarte sever. Ţin minte că, înainte de examen, am trecut pe la Catedrală cu colegii mei, să ne rugăm. Atunci, la uşa Catedralei, parcă ne aştepta Cuviosul Gherontie, vesel, ca de obicei. Mi-am luat inima în dinţi şi l-am rugat să se roage pentru noi să trecem examenul cu toţii, să putem intra în licenţă. În acel moment, Cuviosul a spus: „Sigur, dragă!”, şi a plecat de lângă mine. S-a aşezat în genunchi cu mâinile ridicate la cer, s-a rugat câteva minute, apoi s-a oprit, a venit la noi şi ne-a spus: „Atât. Acum plecaţi!”. Ne-am dus cu încredere în sala de examen şi, într-adevăr, am luat cu toţii note bune şi am mers mai departe la licenţă.
Daniela Rusu,
High Wycombe, Anglia
