Pe la începutul lunii iulie 2018, ne-am întâlnit a doua oară în curtea Mănăstirii Lupşa, unde am mers pentru a vorbi cu dânsul. Am intrat direct în vorbă şi i-am spus: „Cuvioase Gherontie, vino şi binecuvântează-mi copiii!”. Mi-a răspuns iute şi tăios: „De unde mă cunoşti?” (Eu cred că a vrut să mă smerească). I-am răspuns zâmbind: „Haide, haide, că te cunosc!”.
Atunci s-a apropiat, l-a luat pe Luca în braţe, iar copilul l-a luat şi el şi stăteau aşa îmbrăţişaţi. Cuviosul a început să îl sărute pe cap de multe ori (eu ştiu de ce!). Au stat mult aşa, la care eu i-am spus să o binecuvânteze şi pe fetiţă, care se afla în braţele mele… „O cheamă Ecaterina!”, îi spun. Îl lasă pe Luca, vine lângă mine şi o binecuvântează pe fetiţă şi începe a cânta cu bucurie: „Ecaterina, ne vedem în Palestina… Ecaterina, ne vedem în Palestina!”. În acel moment m-a cuprins şi pe mine o mare bucurie, ceva inexplicabil în cuvinte, dar cei care au trăit aşa ceva ştiu.
Toată ziua am simţit în suflet această stare. Le-am spus şi acasă la părinţi că m-am întâlnit cu Cuviosul Gherontie şi că simt o fericire şi o bucurie de neînchipuit…
După câteva luni, Cuviosul a trecut la Domnul şi atunci m-am gândit că ştia ce va urma şi de aceea cânta aşa de frumos: „Ecaterina, ne vedem în Palestina!…”
Cuvioase Gherontie, roagă-te şi pentru noi!
Av. Mihaela Pleşa,
Alba Iulia
