Părintele Gherontie era foarte smerit şi cu multă credinţă în suflet şi ne răspundea, încă din vremea când l-am cunoscut, la fiecare întrebare, ne spunea că Dumnezeu are putere mare şi noi să credem în El şi ne mântuim cu tot neamul nostru creştinesc din România.
Eu spun aşa din vechi amintiri de la începutul venirii mele la Cioclovina de Sus, prin anii ’95-’97; a urcat pe vremea aceea Părintele la schit şi a ajutat foarte mult. Era un om deosebit, nu era nebun, îl iubea pe aproapele.
Mi-a zis când a urcat:
– Maică, o să vină ceasul să pleci!
Iar eu îl întreb puţin nedumerită:
– Cum aşa? Căci îmi doresc să mor acolo!
Iar dânsul zice:
– O să vină şi timpul să pleci!
Şi s-a împlinit acest cuvânt; după două fracturi de şold şi alte boli adunate de-a lungul anilor, am coborât la mănăstire.
Odată, când eram la hramul Schitului de jos „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Maica Parascheva era necăjită că vremea era închisă şi era gata să ningă. A venit Părintele Gherontie şi s-a aşezat în genunchi în faţa bisericii, s-a rugat şi, după puţin timp, a ieşit soarele. După ce s-a terminat Sfânta Liturghie şi masa, a început să ningă. Am văzut cu toţii ce putere avea rugăciunea Părintelui Gherontie!
Monahia Vartolomeia,
Mănăstirea Tismana