În anul cu Revoluţia, prin luna aprilie-mai, când venea la noi acasă după Vecernie şi mergea în baie, începea să cânte tare cântecele lui, apoi spunea cu voce tare, aproape urla, că îl omoară pe Ceauşescu şi se scapă ţara de el.
În apartamentul de deasupra noastră stătea un miliţian şi îmi era teamă că aude. Ştiţi ce ecou este în baie! Îi spuneam Cuviosului: „Nu mai spune, că mă reclamă şi mă dă afară din serviciu!”. Nu asculta de mine! Striga şi mai tare! Mă înfricam, că în bloc se auzea aproape totul.
Am trăit aşa într-o frică, mai ales că lucram la primărie şi fusesem o dată reclamată că am găzduit la mine pe o femeie pe care o bătuse soţul. M-au chemat pe la partid atunci!
Sora D.
