Eram însărcinată în 3 luni cu primul copil şi nu ştiam dacă e fetiţă sau băieţel, însă eram curioasă. Îl întrebasem de câteva ori pe Cuviosul, dar primeam ca răspuns o privire şi un zâmbet. Atât, aşa că m-am lăsat păgubaşă. Într-o zi, fiind la masă, printre alte mâncăruri aveam şi lapte, iar eu mâncam castraveciori acri! La un moment dat, Cuviosul se uita la mine şi zice:
– Dragă, dar dă-i băieţelului să bea lăptic, că lui îi place lăpticul, dragă!
Atunci am ştiut că o să avem băieţel!
La botezul băieţelului mi-a zis:
– O să urmeze o stareţă dragă, abia aştept să îi sărut mâniţa!
Îmi era limpede că Cuviosul vedea în viitor. Când băiatul a avut 3 ani, ne-a dăruit Dumnezeu şi o fetiţă!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
(C.P., Craiova)
