L-am văzut pe Cuviosul cum împărţea bani la săraci. Uneori îşi scotea un portmoneu şi vedeam ce ordonat este. Avea bancnotele puse pe categorii. Îi punea pe cerşetori să spună „Tatăl nostru”. Suma primită era funcţie de corectitudinea rostirii. La cei care ştiau puţin le dădea câte 10 de lei, iar la cei care îl ştiau bine, 20-30 de lei.
La un moment dat, a venit un tânăr care avea un handicap şi stătea cu mâna stângă în buzunar, ca să îşi sprijine piciorul. Unul dintre colegi nu şi-a dat seama şi l-a apostrofat că rosteşte aşa „Tatăl nostru” şi i-a spus să scoată mâna din buzunar. Cuviosul i-a spus cu drag: „Lasă-l, lasă-l, că nu poate!”. Văzuse suferinţa lui şi l-a miluit pe măsură.
F.M.R.
