Într-o zi de început de toamnă, spre seară, Cuviosul a deschis geamul de la camera ce dă spre stradă şi a început să ne întrebe, cu voce puternică, astfel încât să fie sigur că este auzit şi de câţiva vecini, care reparau ceva la o maşină:
– Dragă, care-i mai bun: greierele sau furnica?
Până să ne gândim la răspuns sau să identificăm cui îi era adresată întrebarea sau tâlcul acesteia, Cuviosul a repetat, aproape strigând:
– Zi, dragă, care-i mai bun: greierele sau furnica?
Vecinii l-au privit uimiţi şi nu aveau nicio replică. I-am răspuns în acord cu morala poveştii, în care este lăudată hărnicia furnicii. Cuviosul a ieşit în afară şi, la fel de tare, a strigat:
– Cum să fie furnica, dragă? Ea, care doar lucrează… Greierele, dragă, greieraşul, toată noaptea Îl laudă pe Domnul! Şi noi să fim tot ca greieraşul şi să Îl lăudăm pe Domnul, nu numai să lucrăm!
Altă dată, punea povestea greierului şi a furnicii în relaţie cu pericopa evanghelică legată de primirea Domnului Iisus Hristos de către surorile lui Lazăr, Marta şi Maria: „El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.” (Luca 10, 38-39)
– Vezi, dragă?, ne spunea Cuviosul, Marta este ca furnica, dar Maria, ca greieraşul. Ea L-a lăudat pe Domnul. Nu Marta! Trebuie să ştim ce-i mai principal, dragă! Să Îl lăudăm pe Domnul, până la moarte sau ceasul cel de moarte. Amin!
El, care se ruga noaptea, care a dormit de atâtea ori pe afară când nu găsea un adăpost sau în perioadele de aspră nevoinţă când dormea sub cerul liber, înţelegea în profunzime raţiunea creaţiei. Văzător cu duhul fiind, ştia pentru fiecare punctul vulnerabil sau latura sufletească la care trebuia lucrat cu insistenţă în perioada respectivă din viaţă. Pentru aceasta transmitea adesea oamenilor anumite mesaje prin poezii sau povestiri învăţate la „şcoala primară”, prin cântece binecunoscute sau cu texte compuse de el, prin proverbe sau pornind de la anumite texte biblice, puse în contexte cel mai adesea surprinzătoare în raport cu tipul de răspuns aşteptat de interlocutor.
P.D.
