„Prin anul 2003, în ajun de Sfântul Nicolae, Cuviosul era la noi. I-am pus şi lui daruri în cizme, în taină. A doua zi, dimineaţa, când a vrut să se încalţe pentru a merge la Sfânta Liturghie, a dat de ele. A avut o reacţie neaşteptată, întrebându-ne ce s-a întâmplat şi cine a făcut aşa ceva. I-am răspuns: „Cuvioase, aşa se obişnuieşte de Moş Nicolae! Spune-mi, ţi-a mai pus cineva vreodată cadouri în cizme de Moş Nicolae?” Dânsul ne-a zâmbit apoi şi ne-a spus cu duioşie: „Vai, dragă, până astăzi, nimeni nu mi-a pus daruri în cizme! Dragă, dacă-i aşa, atunci să vă pun şi eu ceva!” A mers în bucătărie, a luat nişte portocale şi mere şi ni le-a dăruit ca din partea Moşului Nicolae. El avea grijă să nu rămână niciodată dator.” (M.O.)