Cum a ajuns Cuviosul la mine
Am început să citesc despre Cuviosul odată cu postările de pe site, reamintindu-mi atunci că băiatul meu, care a făcut doi ani de seminar la Alba Iulia, îmi spusese despre un om în vârstă, ciudat, care atrăgea atenția prin felul de a se comporta şi de a se ruga. În momentul acela, fiind copil, nu a fost interesat mai mult de viața sfântă a acestuia, așa acum am vorbit acum cu el. M-au captat întru totul povestirile şi am citit pe nerăsuflate tot ce am găsit despre minunile pe care le făcuse.
Între timp, printr-o minunată întâmplare, am primit şi volumele tipărite cu mărturii. Spun minunată întâmplare fiindcă m-am rugat Cuviosului să mă întâlnesc cu o persoană despre care ştiam sigur că ar putea să-mi dea ceva de la Cuviosul, deoarece l-a cunoscut personal; pe persoana respectivă nu o mai văzusem de foarte multă vreme, dealtfel. Și, minune, când ne-am întâlnit, avea cele 3 volume cu mărturii pe care le păstrase pentru o doamnă, cu care nu reușise nicidecum să se întâlnească ca să i le dea. Așa, mi-au revenit mie. Am luat asta ca pe o primă minune de la Cuviosul.
Ajutor în viaţa de zi cu zi
De atunci, l-am mai rugat să mă ajute în diverse ocazii, unele din ele, chiar dacă pentru unii ar părea banale, pentru mine sunt semne importante. De exemplu, la un moment dat pe telefon îmi apărea un anunț că mi s-a virusat şi, indiferent ce am făcut şi ce setări i-am dat, nu reușeam să-l fac să revină la starea de dinainte. Atunci m-am rugat Cuviosului să „curețe” el telefonul, ceea ce imediat s-a şi întâmplat. Altă dată, o ușă de la dulapul din bucătărie nu s-a mai închis şi pace, asta a durat vreo două zile, băiatul meu urmând să cheme un tâmplar să remedieze problema. Și tot așa, după ce m-am rugat, în dimineața când urma să sune pe cineva, ușa şi-a revenit, parcă neavând niciodată nimic. Altă întâmplare, în toamnă urma să aducem lemne din sat şi, cu câteva zile înainte, a început să plouă şi s-a făcut noroi pe drumul de țară, punând în pericol ajungerea unei mașini grele până acolo şi înapoi. L-am rugat din nou pe Cuviosul să înlesnească circulația și, tot așa, ploaia s-a oprit cu o seară înainte şi până când mașina cu lemne a ajuns acasă. Alt ajutor primit, băiatul meu mai mare a primit înainte de Crăciun repartiție cu serviciul undeva în Banat şi trebuia în câteva zile să facă rost de chirie şi tot așa, după rugăciuni la Cuviosul, a găsit undeva convenabil. Apoi altele şi altele…
Cuviosul, doctorul meu permanent
Eu am mai multe probleme de sănătate şi, de câte ori mă doare ceva, pun poza Cuviosului pe locul dureros şi durerea îmi trece sau scade foarte mult în intensitate. Când am avut edem la picioare, mi-am atins seara poza lui de locul cu pricina şi dimineața nu mai aveam probleme, altă dată asta trecea în câteva zile cu ceaiuri şi odihnă.
M-am infectat şi eu cu virusul acesta nou, şi am avut mari emoții că o să fac formă gravă de Covid, eu având boli autoimune și probleme cu inima, coxartroză, de toate. Tot așa, m-am rugat Cuviosului şi am avut simptome foarte ușoare. Unele viroze din anii trecuți au fost mult mai greu de purtat decât asta.
De câțiva ani de zile am o problemă digestivă destul de gravă şi pentru asta am citit 40 zile Acatistul Cuviosului, totodată făcând „un pact” cu el: „Cuvioase, hai să facem așa, tu mă ajuţi cu asta, eu depun mărturie cu tot ajutorul pe care mi l-ai dat până acum. E bine așa?”. Şi cuviosul a făcut ca, înainte de cele 40 zile chiar, boala să dea mult înapoi, eu nădăjduiesc că în timp, să îmi aflu pe deplin vindecarea.
Sunt sigură că mai urmează şi alte mâini întinse la greu, nu pentru vrednicia mea, ci pentru marea lui bunătate şi credința pe care am dobândit-o că, așa cum a ajutat pe atâția alții, nu va lepăda nici rugăciunea mea stăruitoare.
Mulțumesc pentru tot, Cuvioase!
A.R.
