Dumnezeu a lucrat prin Cuviosul Gherontie în multe feluri pentru vindecarea unor suferinţe sau patimi. Avalanşa de informaţii şi imagini care încurajează mai ales tinerii înspre păcatul desfrânării nu a rămas fără răspuns în lucrarea Cuviosului, care aducea la lumină gândurile şi preocupările din sufletul celor pe care încerca să îi ajute să scape de aceste ispite.
Mărturie în acest sens este şi relatarea unui tânăr, de câţiva ani căsătorit şi cu copii. La un moment dat, acesta a văzut o tânără şi a rămas atât de impresionat de ochii ei, care erau foarte frumoşi şi luminoşi, încât îi căuta mereu privirea. Într-o zi, când participau la un anumit eveniment, s-au aflat în apropiere timp de câteva ore. Deşi se ruga în gând să îl scape Dumnezeu de această ispită, nu îşi putea lua ochii de la ea. Cuviosul era şi el acolo şi a simţit ce se întâmplă, deşi părea preocupat de altceva. La un moment dat, tânăra a adus nişte fotografii şi le arăta celor prezenţi, vorbindu-le despre fiecare membru al familiei ei. După ce s-a terminat masa şi erau aproape de plecare, Cuviosul a venit la el cu o fotografie din cele arătate de tânără şi se tot juca cu ea. Apoi a început să o îndoaie, iar într-un final a rupt din poză doar imaginea cu fata respectivă. I-a dat-o spunându-i în public: „Uite, dragă, când ţi-e dor de ea, să te uiţi la poză!”. L-a lăsat fără cuvinte şi foarte ruşinat, dar cu asta l-a scăpat de fapt de ispită. Deşi ulterior s-a mai aflat în prejma acelei tinere, nu mai avea acel gând să o privească, i-a ieşit din minte şi din suflet.
De asemenea, în mai multe situaţii, l-am văzut pe Cuviosul cum încerca să vindece de gelozie persoane căsătorite. Când mergea pe stradă alături de membrii unei familii sau atunci când se afla într-un grup, uneori chiar în curtea catedralei, Cuviosul îl împingea în joacă pe unul dintre soţi pentru a se ciocni de o persoană de celălalt gen. În fapt, era un mesaj pentru anumite persoane chinuite de gelozie, prin care încerca să le ajute să scape de această ispită prin acest „tratament” deloc comod.
Pr. Dorin Opriş
