A stat de două ori la noi: o dată a stat o săptămână, altă dată, două săptămâni. Mai venea şi în lipsa noastră şi stătea cu Sorin şi cu Carmen, când eram plecaţi pe o perioadă mai mare din localitate. Odată, pe când am venit acasă, am văzut că ne dăduse jos toate tablourile de pe pereţi.
Eu mă feream să vină la noi, pentru că auzisem tot felul, şi mă gândeam că dacă vine ne face mizerie, ne pune mâna pe pereţi de trebuie să renovăm casa după ce pleacă. Prima dată a venit la noi cu Sorin şi cu Carmen. Când a intrat pe poartă, l-am văzut exact cum anticipasem: avea în mână o bucată de slănină pe care o frământa printre degete. Zice: „Dragă, dragă, îmi prăjiţi asta?”. Când l-am auzit, am zis în mintea mea: „Vai, ce ne face! Nu îl primesc în casă!”.
Nu a atins nimic! Nu ştiu cum a făcut, dar nu am găsit nicăieri vreun deget cu grăsime. A mers la bucătărie să i-o prăjim. A numărat câte persoane sunt, ca să ajungă la toţi. Noi ne-am aşteptat să împărştie peste tot, dar a fost cuminte. La prima întâlnire ne-a luat mai uşor…
Cât a stat Cuviosul la noi, cumpăram bere cu alcool şi bere fără alcool. Avea tot timpul la discreţie în frigider.
De dimineaţa până seara bea şase-şapte beri, dar toate fără alcool. Nu eu i le dădeam. Mi-am propus să nu îi ofer eu băutură, să îşi ia singur dacă vrea. Mergea şi îşi alegea el. Putea să îşi ia cu alcool dacă voia! Zicea către mine cunoscuta replică: „Dragă, o bericică, pentru somn greu!”. Îi atrăgeam atenţia că berea aleasă de el are „0 alcool” şi îi arătam că scrie asta. Îmi răspundea: „Dragă, tu eşti mai bun!”.
Când însă venea cineva la noi şi îi dădeam bere fără alcool, ne făcea casa praf! Atunci lua doar cu alcool. O vărsa pe el, vărsa pe jos! Nici nu mai aveam curaj să îi dau bere fără alcool în prezenţa altcuiva.
Laurenţiu Curcea,
Craiova
