„Eram în Alba Iulia cu probleme administrative, împreună cu părintele duhovnic şi maica econoamă. Nereuşind să terminăm tot ce ne-am propus, am hotărât să rămânem până a doua zi. Având ceva timp liber, seara ne-am dus la familia părintelui care îl găzduia pe Cuviosul.
De la apartamentul nostru până la locuinţa unde era Cuviosul, erau doar câteva blocuri.
Pe drum, am avut o discuţie în contradictoriu, nici unul nu voiam să acceptăm părerea celuilalt, discuţie care a durat până la uşa prietenilor noştri.
Am intrat în casă, ne-am făcut comozi în sufragerie unde era şi Cuviosul şi, până să deschidem un subiect de discuţie, numai ce-l auzim pe Cuviosul: „No, dragă, care-i mai mare? Care-i mai tare?”. Şi a început să râdă.
Ne-am uitat unii la alţii şi ne-am dat seama că „televizorul” lui duhovnicesc era deschis, ştia toată discuţia noastră de pe drum…” (monahia S.)
