După ce în decembrie 2020 am primit de la părintele meu duhovnic al treilea volum cu mărturii despre Cuviosul Gherontie, câteva săptămâni l-am pus deoparte, dar totuși într-un loc unde să pot privi fotografia de pe copertă.
Când am început să citesc, nu am mai putut lăsa cartea din mână. În timp ce citeam simțeam că Domnul Iisus Hristos este lângă mine. Eu cred în El şi în sfinții Lui şi de aceea am crezut mărturiile oamenilor. Toate mi-au plăcut şi m-au impresionat. Am citit despre vindecările primite prin atingerea de fotografii, așa că am multiplicat şi eu fotografia de pe copertă şi am pus-o în husa telefonului, cu gândul că îl voi avea permanent pe Cuviosul cu mine. I-am dat şi mamei una.
Nu m-am gândit atunci că voi avea așa de repede nevoie de ajutorul lui. Eram la volan şi, dintr-o dată, am simțit o amorțeală în piept, care începea să se accentueze. M-a cuprins frica şi panica, dar imediat mi-am amintit de Cuviosul. Am început să mă rog fierbinte privindu-i fotografia şi în scurt timp mi-am revenit. Mi-a dispărut şi frica de a mai conduce.
Mi-am propus să merg şi la mormântul Cuviosului la Tismana, să aprind o lumânare, să îi duc o floare. Este un mare sfânt!
Ec. Roxana Dumitru,
Bucureşti
