Cu câteva luni înainte de a pleca la Domnul, Cuviosul Gherontie a venit într-o seară la noi la mănăstire şi a participat la slujba utreniei.
La sfârşit, am ieşit în pridvorul bisericii, iar Cuviosul ne-a spus cuvinte de folos la toţi, printre care eram şi eu. La plecare, la maşină, a bătut bucuros din palme, râzând, şi a zis: „Câteodată nu ştiu de unde îmi vine câte o bucurie aşa de mare că nu mai pot, dar nu ştiu de unde îmi vine!”. Eu i-am zis: „Din rai!”. Cuviosul a zâmbit şi a continuat să bată din palme cu bucurie, spunând : „Mânca-v-ar raiul, raiul bucuriei!”.
Mi-am dat seama atunci că Dumnezeu îi trimite bucuriile din rai, ca şi marilor sfinţi, după mulţi ani de nevoinţă!
Monahia V.
