În octombrie 2022 ajungem pentru prima dată la o slujbă de pomenire a Cuviosului Gherontie la Tismana, eu, soţul meu şi o soră de-a mea. La miezul nopții, am fost la mormânt şi ne-am rugat, iar Cuviosul ne-a răsplătit mai repede decât ne așteptam şi fără să ne dăm seama.
Înainte de Sfânta Liturghie, părintele Serafim Bădilă, „prieten bun” de-al Cuviosului Gherontie, duhovnic la Mănăstirea Căşiel, unde este închinoviată una dintre surorile mele, trece pe lângă noi (eram în curte), ne salutăm şi-mi spune că merge până la mormânt şi apoi să spovedească. Maica cu care venise nu era pe-aproape, nu o văzusem. Îmi zic în gând: „Maicile se îngrijesc mult de sănătatea părintelui Serafim, trebuie să-l urmăresc unde se va așeza, să-i pot da vesta mea să stea pe ea, ca să nu-i fie rece!”. Eu mai aveam în maşină o haină.
Părintele a spovedit în holul mănăstirii, cu vesta mea pusă pe scaun. Eu stăteam afară, lângă zid, de unde puteam vedea prin geam când mă pot duce să-mi recuperez vesta. La un moment dat, îl văd pe părintele Serafim că-mi face semn cu mâna să merg la dânsul şi, după câteva cuvinte, ajung şi eu să fiu spovedită. Îmi zice la sfârşit să o trimit şi pe sora mea şi pe soţul meu la dânsul.
Vreau să mărturisesc că-mi doream demult să mă spovedesc la părintele şi am avut multe ocazii să fac aceasta, dar am renunțat de fiecare dată. De ce aici? De ce acum? Nu meritam noi aşa ceva! Asta a fost cu siguranţă mijlocirea Cuviosului: ştia ce-mi doresc şi ne-a răsplătit rapid şi pentru rugăciunile de noapte, făcute la mormântul lui! Câtă ușurare, câtă liniște… Nu știu şi nu am cuvinte să mulțumesc îndeajuns.
Te iubim, Sfinte Cuvioase Gherontie!
Sing. Angela Căldară,
Floreşti, jud. Cluj
