Am doi băieţi. Unul a stat cu mine în casă şi apoi s-a mutat. Cel care a rămas cu mine voia să îşi vândă maşina, să îşi ia una cu remorcă, pentru nevoile gospodăreşti. Mă gândeam că nu o va putea vinde la preţul pe care îl cerea.
Am auzit despre Cuviosul Gherontie că îi ajută pe oameni să îşi rezolve problemele. Mi-a povestit o prietenă că a dat o sticlă de bere de sufletul Cuviosului şi a ajutat-o la un proces. Am luat şi eu o sticlă de 2l şi i-am spus Cuviosului: „Uite, dau şi eu o sticlă de bere, te rog să mă ajuţi. Merge mâine băiatul să îşi vândă maşina, dar te rog să îl ajuţi că, dacă nu o vinde, ce ne facem? Şi mai am o dorinţă: să îmi aduci nepotul să îl văd, că nu mai pot de dorul lui!”. Erau nişte oameni care săpau la un şanţ şi le-am dat lor berea, spunându-le: „Uite, vă dau berea asta, să ziceţi Bogdaproste pentru cine gândesc eu!”.
A doua zi, a mers băiatul cu maşina la târg şi, nici nu a ajuns bine, că a şi vândut-o la preţul pe care l-a dorit el. După masa, m-am trezit cu nepotul acasă: „Buni, am venit să te văd!”. Am crezut că o să cad jos.
Cuviosul mi-a înseninat bătrâneţele!
Olivia Marina,
Jud Gorj
