Am luptat mult, pe viață şi pe moarte, timp de trei ani, să îmi găsesc fiul. „Roagă-te Cuviosului Gherontie!” a fost îndemnul pe care prietenii mei, Cristiana şi Sorin Cârstea, mi l-au dat mereu! Aveam de la ei fotografii cu Cuviosul şi am început să mă rog lui, cu disperare. Îmi doream să ajung şi la Mănăstirea Tismana, dar nu am reușit.
Eram la Cluj la fiica mea, când am primit un mesaj pe WhatsApp cu fotografia Cuviosului de la o doamnă căreia îi dădusem făină să facă prescuri. Tot ea mi-a spus că o prietenă de-a ei m-a îndrumat să merg la părintele Simeon de la Schitul „Învierea Domnului” din Albac, că el o să se roage pentru mine. A doua zi, am şi plecat cu fiica mea în Apuseni, am urcat cât am putut cu mașina, iar de la un loc am mers pe jos. Începuse să plouă, fiica mea era cu căruciorul cu copilul, dar nu am renunțat. Aveam cu mine fotografia Cuviosului şi l-am rugat să ne ajute să ajungem la părintele. A apărut o maşină şi ne-a luat şi ne-a dus până sus, la schit. Când am intrat în bisericuță, am zărit fotografia Cuviosului Gherontie lângă racla cu moaștele Sfântului Nicolae. Am văzut din nou mâna Cuviosului. M-am rugat lui şi acolo pentru două lucruri: să îmi găsesc fiul şi să mai aibă fiica mea un copil. Când am văzut cum au decurs toate, cum am ajuns, că l-am găsit acolo pe Cuviosul, că părintele Simeon m-a întărit în credința că îmi voi găsi fiul şi apoi ne-a dus cu maşina până jos, că se întuneca deja, am prins nădejde!
M-am întors după câteva zile la București. La scurt timp, fiica mea a rămas însărcinată, iar apoi am aflat de la cineva că fiul meu trăiește, fără alte amănunte. După o lună de la această veste minunată, Cristiana mi-a adus la biserică cele trei volume, acatistul şi fotografii cu Cuviosul. Exact în acea zi, am primit un mesaj de la o cunoștință care mi-a spus despre fiul meu, unde este şi ce face.
Cuviosul este extraordinar! Este foarte prezent şi îl simt. Îmi dă o putere extraordinară când fac rugăciune către el.
Eugenia Danciu,
București
