Din păcate, eu nu l-am cunoscut pe Cuviosul Gherontie în timpul vieții lui, dar am aflat despre el din povestirile unei colege de serviciu, care l-a cunoscut foarte bine, şi apoi din întâmplarea altei colege, pentru care Cuviosul a făcut o minune vindecându-l pe cel mai bun prieten al ei de o boală nemiloasă. În plus, am avut posibilitatea de a citi volumele de cărți despre Cuviosul, care m-au marcat în mod plăcut.
Prima mea rugăminte către el a fost să o ajute pe mama mea, care fusese diagnosticată cu diabet şi ajunsese aproape de o comă diabetică. Cuviosul ne-a arătat un mare semn că este alături de ea, prin faptul că după rugăciunea mamei mele, ea a simțit prezenta lui, printr-un miros puternic de mir în cameră, deși nu avea nimic care să miroase astfel prin apropiere.
Al doilea semn al ajutorului Cuviosului a fost într-o zi în care eu am avut o migrenă puternică încât nu mă puteam ridica din pat. M-am rugat la el să mijlocească rugăciunea mea către Bunul Dumnezeu şi să-mi treacă acea durere cumplită. Mi-a ascultat rugămintea şi iată cum a lucrat: fiul meu, în vârstă de zece ani, a intrat în cameră, s-a apropiat de mine şi m-a lovit cu capul de trei ori (așa cum Cuviosul o făcea), fără ca vreodată să mai fi făcut acest gest. Atunci mi-a fost întărita convingerea că el este alături de mine. Bineînţeles că durerea a încetat!
Al treilea, şi cel mai mare semn de ajutor, a fost în urmă cu cinci luni, când vărul meu a fost diagnosticat cu o tumoare craniană de gradul 4 (cea mai agresiva şi fără posibilitate de vindecare). Am început rugăciunea, propunându-mi să citesc 40 de acatiste către Cuviosul. Şi el a început să se roage Cuviosului. I-am dat o fotografie cu Cuviosul, o cruciuliţă atinsă de mormântul acestui sfânt şi o căciuliţă purtată de Cuviosul (oferită de colega mea), pe care vărul meu nu a mai dat-o de pe cap nici la spital.
Mă rugam Cuviosului să facă o minune, iar acea tumoră să nu fie atât de agresivă şi să aibă şanse în tratarea ei. Cuviosul l-a ajutat, intervenția chirurgicală a decurs bine, deși a fost destul de complicată. În urma biopsiei, a rezultat că tumoarea este de gradul 2 spre 3, adică sunt şanse pentru tratarea ei. Acum, vărul meu este foarte bine, rezultatele în urma chimioterapiei şi radioterapiei sunt îmbucurătoare, medicul oncolog fiind plăcut surprins de evoluție şi având mari speranțe că totul va fi bine.
Cuvioşelul, aşa cum îmi place să-i zic, este ajutorul şi alinarea mea în orice situaţie sau ispită care îmi apare în cale.
Emilia Zanfirescu,
Craiova
