Aş vrea să încep mărturia mea prin a-mi cere iertare Cuviosului Gherontie că a trecut atâta timp până am ajuns a da mărturie despre ajutorul și lucrarea pe care le-a revărsat în familia noastră.
Cuviosul Gherontie ne-a primit în îmbrățișarea dragostei lui, deși nu l-am cunoscut personal decât din vedere și îl consideram un bătrânel evlavios, care își arăta credința fără a se simți stânjenit, așa cum ni se întâmplă nouă, celor căldicei. Nu i-am văzut mai mult, nici sfințenia pe care o purta, nici simplitatea și nici lucrarea.
Ambii prunci pe care i-am primit de la Dumnezeu au venit prin binecuvântarea cu „crucea lui Gherontie”, cum zicea părintele Teofil de la Aiud, când ne-a binecuvântat cu crucea primită de la acest sfânt, pe care o poartă cu mare evlavie.
Când am plecat de la părintele, îmi zice soția: „Să știi că voi rămâne însărcinată în cel mai scurt timp. Când mi-a atins părintele crucea pe creștet, din cap până în picioare m-a trecut ca un curent!”. Aşa s-a și întâmplat, iar la o lună distanţă deja aveam conformarea sarcinii, iar nașterea fetiței, ea fiind prima, s-a desfășurat uşor şi rapid, pe durata unui Sfânt Maslu. La ora la care a început Sfântul Maslu s-a rupt apa, iar când se încheia, eram cu ea în brațe.
După un an am revenit la părintele Teofil pentru binecuvântarea cu „crucea lui Gherontie”, trecând și pe la Prislop, pe la mormântul Părintelui Arsenie. La exact doi ani și o săptămână de la prima „minune” se năștea a doua „minune”, băiatul.
Acum câtva timp, cu câteva luni în urmă, soția îmi spunea că nu mai mergem să luăm binecuvântare cu „crucea lui Gherontie” de la părintele Teofil, pentru că a simţit că nu ne mai dorim copii la fel de mult ca și până acum.
La un moment dat, m-a întrebat și Înaltpreasfinţitul Serafim dacă ne mai dorim copii, la care i-am răspuns că, aşa, cu dorință expresă și arzătoare, nu mai cerem, dar, dacă Dumnezeu ne va mai trimite un astfel de dar, îl primim cu bucurie, că știe El de ce îl trimite și cu ce scop în viața noastră! Până acum, cei doi copii au fost dorința noastră. Ce va mai veni, dacă va mai veni, va fi dorința expresă a lui Dumnezeu pentru noi.
La două săptămâni după ce am trimis mărturia în care povesteam cum au venit pe lume cele două minuni ale „crucii lui Gherontie”, soţia mea mi-a spus că e însărcinată. După primul test, a luat poza Cuviosului Gherontie și l-a întrebat zâmbind: „Cuvioase, ce ai lucrat iar?”. Ne-am amintit apoi de vorba maicii Marina: „Un prunc pentru mama, unul pentru tata și unul pentru Dumnezeu!”. Și așa se pare că Domnul și-a rânduit și pentru El partea.
Am fugit noi de binecuvântarea Cuviosului, dar a venit ea la noi!
Mihai Kast,
Nürnberg, Germania
